Prea deplină tăcere

Câteodată se face înăuntru pustiu,
Câteodată, când caut, s-ar putea să nu fiu,
Câteodată nu e mai nimic de găsit,
Iubirile toate demult au murit,
Dar de-o vreme nici să mă doară nu ştiu,
Aş vrea să mai am un cuvânt încă viu.

Dacă smulg o iubire cu totul din mine,
Dacă în urmă îmi rămân mai puţine
Pe ramuri de suflet frunze de dor,
Dacă şi-acelea întristate mai mor
Prin neguri în zile de toamnă blajine
Şi rănile scad şi deprind să se-aline,

După durere şi zbucium apoi se întâmplă
Să ningă pe suflet şi puţin pe la tâmplă,
Şi poate că e prea deplină tăcere
Când, mută, nici inima nimic nu mai cere.

Comentarii

  1. Buna seara ,
    Ma iertati ca va deranjez dar vin cu rugamintea la d-voastra sa sustineti proiectul pe care l-am inceput "Sa fim oameni...".Doresc sa puneti un banner pe blogul d-voastra.ca sa putem ajuta oameni care are nevoie de noi.http://safimoameni.blogspot.com/
    Va multumesc pentru intelegere!
    Impreuna putem schimba vieti
    Atept raspunsul d-voastra la pagina de e-mail placintavlad@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  2. de multe ori, am impresia, ca tacerea are, asa, un rol vindecator :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu