Pastel


A nins azi noapte…şi de dimineaţă...
Pădurea-şi împletise dantelele din gheaţă,
Cerul se desfăcea, plutea, cădea uşor
Şi-apoi se aşternea pe toate un covor.

Se închinau copacii cu ramuri de argint,
Supuse de-al zăpezii imaculat alint;
Se închinau, mirate de-atâta frumuseţe,
Tufişuri şi-alte ierburi vopsite alb pe feţe.

Stăteam la geam, uitată, şi închisesem uşa,
În sobă se-auzea cântând încet cenuşa
Un singur cântec trist pe care-l mai ascult;
Era cenuşa veche, de când am ars, demult.

Peste zăpada proaspătă, prea albă şi curată,
Cenuşa mea cea veche se-ntinde vinovată
Că a ascuns în ea şi-apoi a spulberat
Un suflet rătăcit şi dorul îngheţat.

Dacă cenuşa-i rece, ninsoarea e la fel,
Se-amestecă în mine culori ca-ntr-un pastel,
Şi cerul se desface, şi-apoi cade uşor,
Acoperă cenuşa şi urmele de dor…

(2011)

Comentarii

  1. ai avut dreptate Carmen! are o cadenta de intonare si recitare ce practic iti dicteaza ritmul! o poezie de pus in ''rama'' ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce surpriza frumoasa! Multumesc!

    In timp ce scriam aveam o melodie pusa pe replay. Dupa vreo doua zile mi-am dat seama ca "am furat" ritmul cantecului si l-am transpus in versuri.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumoasa imaginea copacilor cu ramuri de argint, mi-a placut mult. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. cenuşa da...urmele de dor, nu cred :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Nici nu am terminat bine prima strofa si mi-am dat seama cine este autorul.
    Doamna Carmen, aveti un stil minunat si inconfundabil.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu