Aşa cum spune titlul, există o serie de nopţi în mijlocul anotimpului friguros, care au fost înzestrate cu ceva anume, ce ţine de magie… Nopţile acestea sunt…
… noaptea în care ninge de-ai zice că s-au rupt norii şi fulgii ies din ei ca penele de gâscă, dintr-o pernă spartă, noaptea celor o mie de milioane de steluţe albe şi pufoase…
… noaptea în care s-a prelungit curăţenia generală, iar mămicile oftează obosite, toată harababura fiind în mijlocul casei, ele pierzând timp preţios cu ştersul paharelor din dulapurile suspendate pe pereţii bucătăriei, iar tăticii sunt afară şi bat covoarele sau prind braduţul în suportul de metal…
… noaptea în care unul dintre moşii cei darnici, dar extrem de graşi, nu încape pe horn, ci musai trebuie să intre direct pe uşă, iar de frica de a nu fi prins, lasă iute cadourile în ghetuţele frumos aranjate pe hol…
… noaptea fermecată în care copiii îşi exprimă dorinţele şi speranţele lor îngereşti, către Moşul cu nas roşu, scriindu-i scrisori, sau pur si simplu trimiţându-le prin cuvinte sau şoapte, cu mânuţele împreunate a rugăciune…
… noaptea sfântă în care renaşte în noi iubirea. Pentru ceilalţi, pentru cei din urmă, pentru cei ce vor veni, pentru fiecare gest, pentru fiecare accident sau întâmplare, pentru fiecare obiect cu semnificaţie, pentru fiecare durere, sau clipă de fericire pură. Iubire cu miros de prunc nou-născut, iubire cu mângâiere…
… noaptea de petrecere în care este îngropat un an de realizări şi întâmpinat un an de vise. Cu un sărut, fix când bate ceasul, cei doi ani se contopesc şi se adună pe o aţă a vrăjilor din lumea de dincolo de cerul albastru, lume pe care n-o înţelegem, dar care ne place că e aşa…
Nopţile din iarnă sunt toate calde, dacă se petrec sub bagheta magică ce ţine la un loc familia, în încăperi îmbibate în miros de prăjituri cu nuci şi din care răzbat cântece, deopotrivă cu luminiţele plăpânde de pe brad.
… noaptea în care ninge de-ai zice că s-au rupt norii şi fulgii ies din ei ca penele de gâscă, dintr-o pernă spartă, noaptea celor o mie de milioane de steluţe albe şi pufoase…
… noaptea în care s-a prelungit curăţenia generală, iar mămicile oftează obosite, toată harababura fiind în mijlocul casei, ele pierzând timp preţios cu ştersul paharelor din dulapurile suspendate pe pereţii bucătăriei, iar tăticii sunt afară şi bat covoarele sau prind braduţul în suportul de metal…
… noaptea în care unul dintre moşii cei darnici, dar extrem de graşi, nu încape pe horn, ci musai trebuie să intre direct pe uşă, iar de frica de a nu fi prins, lasă iute cadourile în ghetuţele frumos aranjate pe hol…
… noaptea fermecată în care copiii îşi exprimă dorinţele şi speranţele lor îngereşti, către Moşul cu nas roşu, scriindu-i scrisori, sau pur si simplu trimiţându-le prin cuvinte sau şoapte, cu mânuţele împreunate a rugăciune…
… noaptea sfântă în care renaşte în noi iubirea. Pentru ceilalţi, pentru cei din urmă, pentru cei ce vor veni, pentru fiecare gest, pentru fiecare accident sau întâmplare, pentru fiecare obiect cu semnificaţie, pentru fiecare durere, sau clipă de fericire pură. Iubire cu miros de prunc nou-născut, iubire cu mângâiere…
… noaptea de petrecere în care este îngropat un an de realizări şi întâmpinat un an de vise. Cu un sărut, fix când bate ceasul, cei doi ani se contopesc şi se adună pe o aţă a vrăjilor din lumea de dincolo de cerul albastru, lume pe care n-o înţelegem, dar care ne place că e aşa…
Nopţile din iarnă sunt toate calde, dacă se petrec sub bagheta magică ce ţine la un loc familia, în încăperi îmbibate în miros de prăjituri cu nuci şi din care răzbat cântece, deopotrivă cu luminiţele plăpânde de pe brad.
Articol inscris la ''Nopti Magice in Miez de Iarna''-2011
Autor-Cora
Cora a cuprins exact ceea ce simtim toti pentru sarbatorile de iarna. Multe felicitari si spor la scris!
RăspundețiȘtergerePS I-am citit baietelului meu acest articol si i-a placut fantastic. M-a intrebat daca este un cantec :)