Mă aflu într-o mașină pe un drum cu un singur sens... din loc în loc cu bariere de cale ferată...
“Ajung iarăși la această barieră, ciudat e că bariera acoperă doar jumătate din drum, aș putea să o ocolesc, știu riscul e mare și lumina roșie a semaforului mă obligă să nu fac asta. Totuși stau și mă gândesc la această oprire, e ca în viață. Ne oprim din drumul nostru, ca și coincidență mă aflu pe un drum cu un singur sens, asemănător vieții, nu poți da înapoi, o singură direcție si o singură destinație, ÎNAINTE. Sunetul răsunător al barierii mă scoate din sărite, parcă ar fi un avertisment mult prea aspru. Ding, dong... răsună spre infinit... așa îmi pare mie, e obsedant, parcă nu mă pot concentra. Aștept ca trenul să treacă, alt sens, altă destinație, alți oameni... eu, din obligație, trebuie să nu le deranjenz călătoria lor, în sensul lor, în destinația lor... aici ne intersectăm, la o lumină roșie și un sunet enervant ce parcă ar ține la infinit... ”
Tlaloc își urmează cursul vieții lui, urmând un singur sens și o singură destinație…
Astăzi sunt Luna, palidă și roșie asemenea unui semafor de cale ferată…
Comentarii
Trimiteți un comentariu