I-a crăpat gura când a zâmbit ultima oară,
Iar prin fisuri s-au scurs afară
Tăceri albastre înnodate strâns
Şi i-au uscat şi ultimul surâs.
Lumina din privire i s-a încâlcit cu ceaţă,
Din ochi secaţi de lacrimi i s-a întins pe faţă
Masca de piatră rece; cristale mici de gheaţă
Mai sapă greu în ea urme subţiri de viaţă.
(2011)
*Răspuns la "Ea - sub resticţia hazardului"
Iar prin fisuri s-au scurs afară
Tăceri albastre înnodate strâns
Şi i-au uscat şi ultimul surâs.
Lumina din privire i s-a încâlcit cu ceaţă,
Din ochi secaţi de lacrimi i s-a întins pe faţă
Masca de piatră rece; cristale mici de gheaţă
Mai sapă greu în ea urme subţiri de viaţă.
(2011)
*Răspuns la "Ea - sub resticţia hazardului"
Eu iti zambesc complice sa stii si n-am acum pic de tristete pe chip.De-ai fi la o intindere de mana, te-as ghionti zdravan :))
RăspundețiȘtergereHai sa impartim strugurele din mana mea, cate o boaba...pana la capat, apoi mai vedem :)
Dar parca lumea amutise, si... nu mai zic, na, ca ma certi :))
Nici eu nu plâng:)) Dar ştiu ;) Multumesc pentru strugure si pentru inspiratie:)
RăspundețiȘtergere