Știință perfectă


Din nou te pierd
Când alung foșnetul
Ochilor de iubire,
Cățărat surd
În treacătul mărunt
Dintre coline.
 
Uitată sunt și eu de mine
Veneției cu ape verzi,
Lagună pe piloni
Mucegăiți,
Cascadă de eoni
Încremeniți.
 
Ce pot să fac,
Să tac?
Să mă reped fertilă
La scoicile cu apă
Cristalină,
Coralilor ilogici
Și încă,
Mult destepți?
 
Mai bine cânt
Chiromanție în pupila ta
Cu iris mult catifelat,
Mult de mătase,
Astrologie lacunară cu
Matematica petală
Și geometrie-n vocea ta,
 
Căci mi-este trupul
Și ființa-mi 
Pentru tine
Mult, mult de artistă.

Comentarii