Somn ușor?

   Obișnuiam să urez „Somn ușor” atunci când terminam o conversație, în serile de messenger. Apoi, într-una din ele, EL mi-a zis că nu vrea un somn ușor, ci unul adânc. „Bine, iubit om drag, să ai un somn adânc.”
Acum, nu mai am cui să-i spun că e drag, că mi-e iubit... Nu o pot spune altcuiva, pentru că EL e acela pentru care a fost scrisă într-o seară de vară... Iar el nu a văzut, sau nu a vrut să vadă. Sau i-a plăcut, atâta vreme cât eu am luat-o ca pe o joacă.
   „Nu te îndrăgosti” l-am tot amenințat, pe vremea când abia ne cunoscusem, iar eu eram înfricoșată de dragostea nebună pe care era gata să mi-o ofere un altul. „Bine, atunci îndrăgostirea e interzisă.” „Nu, doar la tine.” am zis, cu un zâmbet pe față. Uf, probabil totul ar fi fost altfel dacă zecile de discuții ar fi fost reale, nu în fața unei tastaturi. Dar n-a fost să fie. Nu atunci. Poate altă dată.

   Și, da, plecasem de la „Somn ușor!”. Acum nu-i mai pot zice lui „Somn ușor”, conștientă că mă va corecta, numai ca să-i pot spune „Bine, iubit om drag”. Așa că nu mai zic deloc. Și când cineva-mi urează „Somn ușor” răspund cu un „Somn adânc” și un zâmbet pe care prea puțini îl pricep a fi... dureros.
   Așa că vă urez Vise colorate, Somn odihnitor și... Zâmbete dulci!
Știu, va trece. Încă nu a trecut, doar mă mint că nu-l mai vreau prin preajmă... Și mă mint că nu mă îndrăgostisem... Oare EL s-a mai gândit vreo clipă la mine?...

Abia cum văd cât de mult se potrivește... cu mine, cu povestea asta, cu... tot :)
Din spatele cuvintelor, vă trimite vise cuminți Leah!