Posibilitate.

            Un loc magic. Altfel nu ştia cum să-l descrie. Apa cădea în cascade leneşe, de pe o stâncă acoperită cu muşchi pe o alta, pentru a se opri într-un bazin umbrit de copaci. Nu exista nimic care să tulbure linişte acelui loc. Se dezbrăcă imediat, apoi se aşeză pe una dintre stânci, încercând apa limpede cu degetul de la picior. Era plăcută şi caldă. Privi în jur pentru a se asigura că nu vine nimeni şi se lăsă să alunece în apă până la bărbie, cu un oftat de fericire. 
            Când auzi o piatră rostogolindu-se, Laura tresări şi privi în jur cu un aer neliniştit. Văzând pe neaşteptate o siluetă înaltă care se contura pe albastrul cerului, crezu că inima va înceta să-i bată. Clipi neputincioasă în faţa soarelui şi nu putu să distingă trăsăturile intrusului. Speriată, îşi strânse braţele în jurul bustului.
- Ce faci aici, Laura?
            Recunoscând vocea lui Bogdan, se simţi uşurată, chiar dacă tonul vocii lui nu prevestea nimic bun. Se lăsă din nou să alunece în apa caldă, pentru a-şi ascunde goliciunea.
- Nostimă întrebare… mă scald!replică ea.
- Frumos spectacol…pot să mă alătur? O intrebă fără să-şi ia ochii de la ea.
            Laura îşi ţinu respiraţia timp de câteva secunde, apoi murmură:
- Nu văd cum te-aş putea impiedica!
      Îl văzu descheindu-şi cămaşa, apoi scoţându-şi hainele… când Bogdan înaintă, simţi valuri mici venind să se spargă de pieptul său, în timp ce suprafaţa apei tremura timid. Se întoarse pentru a-şi masca tulburarea. Aproape imediat, simţi mâinile lui Bogdan pe umerii săi, trăgând-o spre el. Îşi aplecă instinctiv capul într-o parte, lăsându-şi ceafa pradă sărutărilor lui. Se apropie şi mai mult de trupul lui, mărturisindu-i tacit dorinţa ce-i cuprindea simţurile.

Comentarii

Trimiteți un comentariu