„Ploaia are gustul tău“


Se lasă din nou primăvara…
Muguri bat timizi în coajă,
Inima-i zvâcneşte ca-ntâia oară,
Cununi împleteşte din crudă mlajă.

Picuri scaldă nori de-argint,
Ceru-mbracă nou veşmânt.
Gânduri zburdă-n labirint,
Printre pomi tresare-un cânt.

Picuri moi îi scaldă chipul,
Păru-i prinde viaţă iar…
La un pas respiră visul…
Flori de măr primeşte-n dar…
Picuri dulci i-alintă gura,
Doru-i naşte reci fiori…
Regăsind în drum făptura
Îi închină-altar de flori…

«Hai, iubito, dă-mi parfumul
Ce-amăgeşte orice zeu.
Dă-mi-te şi lasă drumul !
Ploaia are gustul tău…

Îţi voi da întâia oară
Lună veşnică de mai…
Vei uita de lume-amară;
Doar o oră să-mi mai stai…

De nu-ţi e cu supărare,
Am să jur pe Dumnezeu…
Eşti doar una-n lumea mare…
Ploaia are gustul tău…

Seci cuvinte-mi sar pe buze,
Însă, tu eşti poezie…
Pentru starea-mi nu am scuze…
Zeul trebuie să ştie…

Dă-mi parfumul ce-ţi tresare
Din cununa de cireş…
Dă-mi să-ţi fur o sărutare
Să simt gustul de măceş…

Ai să vezi, tu, mândra mea
Că-ntr-o clipă de răgaz
Vei fi unică, tu, stea…
Ai să uiţi de-orice necaz…»

Mâinile-i se pierd prin flori…
Trupu-i tremură pierdut…
Pe-al mândrei chip se nasc fiori
De-abis… de-amor şi… neştiut…

«Ştiu… eu ştiu, voinic de munte,
Cum ademeneşti tu corbi…
Pieptul vrea să mi te-asculte,
Însă trupul tu îmi sorbi…

Îţi citesc pe chip dorinţă…
Ştiu că uiţi de orice-amor,
Însă nu-i loc de căinţă
Când şi glasu-mi naşte dor…

Că în veci voi trece munţi,
Eu mă jur pe al meu zeu…
Tu croieşte-mi din flori punţi…
Eu îţi dau parfumul meu…

Ştiu că-n lumea asta mare
Ploaia-i rece şi prea deasă,
Însă-n plină primăvară…
Simte-mi cruda mea mireasmă…»

Picuri dulci i-alintă chipul,
Nori de-argint se pierd în zare…
Primul vânt îi mişcă trupul,
El voinic, ea mândră floare…

Codrul cântă tot mai lin,
Crengile se strâng grămadă,
De parfum clopotu-i plin…
Zeii vor minuni să vadă…

Ia un strop parfum de floare
Cât să-şi scalde buzele…
Simte-n vene-o cingătoare…
Vin deasupra-i muzele…

Şi din roze-i fac cunună
Pentru nunta ce vor face…
El voinicul … vrea să-i spună…
Mândra floare însă tace…

«Tu, iubito-ţi ştiu parfumul
Ce-amăgeşte orice zeu…
Mi te-ai dat… departe-i drumul…
Ploaia are gustul tău…»

Comentarii