Mirabila eroare


Pentru unii dintre noi, Dumnezeu e un pieţar oarecare, care face trafic cu fericirea umană!
După optica lor, EL vinde şi cumpără daruri, vocaţii, şanse, oportunităţi şi cere la schimb lucruri din categoria "sacrificii şi renunţări".
De exemplu, dacă vrei să faci carieră, atunci renunţi la familie sau la relaţie. Sau, dacă te dedici artei, atunci renunţi la bunăstarea materială. E drept că în acest caz e generos şi te informează că după ce te muţi la EL, o să ai parte de statui, de festivaluri care să-ţi poarte numele, poate chiar de un muzeu...
Oricum, principiul de care vorbesc acei oameni s-ar exprima direct şi simplu prin câteva sintagme precum : totul are un preţ sau cu o mână iei şi cu cealaltă dai. Nu mai pun la socoteală corolarul (îmbuibat cu "înţelepciunea" resemnării): în viaţă nu le poţi avea pe toate.

Mie, dragilor, ideile astea mi se par un fel de malformaţi ale logicii. Îmi permit libertatea de a avea o altă percepţie asupra Lui Dumnezeu. Sau, oare să am eu un alt Dumnezeu, unul complet diferit de acela care trage sforile umanităţii?
Nu ştiu. Dar, dacă EL mi-a dat un DAR, cum ar putea să-mi ceară ceva la schimb??!
Dumnezeul pe care-L cunosc eu ne vrea fericiţi. Nu cere nimic pentru asta. La drept vorbind, de ce anume ar avea EL nevoie şi ar putea lua de la noi??!
Da, înţeleg că e o dovadă de înţelepciune să muncesc, să mă perfecţionez, să rafinez darul primit. Dumnezeu e încântat că-l valorific şi atât. Tot ce e menit să dau la schimb este un efort personal prin care să onorez acel dar şi să-l exprim optim, cu recunoştinţă pentru cel ce mi l-a dat.
Doar mintea limitată a unor oameni bolnavi a putut transforma ideea de CADOU într-un calvar sau o corvoadă.

Comentarii