Legământul tăcerii

-Să m-aştepţi, o să te caut ca de fiecare dată. Promit că îţi voi trimite semne în fiecare zi.

Încă o probă pe care suntem nevoiţi s-o dăm. Am obosit de atâta amânare.
Astup gura sufletului cu amândouă mâinile. Am promis să tac şi mă ţin de cuvânt, deşi îmi şuieră cuvintele ca viforul din ţinuturile stâncoase din Nord . Mă doare de mor. Măcar de-aş avea voie să vorbesc despre asta. E prea multă renunţare. Azi am impresia că n-o mai pot duce. Într-o zi poate că o să-mi pierd minţile şi am să ies la poarta cetăţii să strig adevărul. Să-ţi strig numele şi să...
Trebuie să plec. Iar! Nici nu ştiu ce motive să mai născocesc, ca să amân plecarea. Şi aşa am tărăgănat prea mult, invocând tot felul de scuze ridicole. Însă, sunt bucuroasă că eşti bine şi că te voi regăsi. Dar până atunci mai avem încă o clipă de supliciu.