El, ea, ei sau... noi?

   EL sau EA. Întotdeauna cu majuscule, poate și scris înclinat... Și eu am folosit și încă folosesc. Și mulți dintre cei cu care vorbesc.
   Dacă rosteam (sau scriam) numele LUI ( :D ), se pierdea farmecul. Acum, de fiecare dată când dau de numele lui pe undeva, mă doare. Din ce în ce mai puțin, dar nu pot mereu ignora. Așa că îl spun pe acest EL, pe care nu toți îl știu și în care, probabil, el nu se recunoaște. Sau... Cumva aș vrea să vadă toate astea. Deși, dacă ceea ce a pretins e adevărat, mai bine că nu le vede. Obsesia e grav încurcată cu îndrăgosteala. Și prost judecată (îndrăgosteala; despre obsesie nu mă pot pronunța).
   Am plecat de la EI. Adică EL și EA, prost aleși ca subiect de plâns fără lacrimi între două persoane care, voluntar sau nu, în aceeași măsură sau nu, se plac sau țin unul la celălalt. Nu-i cumva aiurea că vorbim cu actuali prieteni despre cei anteriori?...
   Numele sunt... publice. EL poate fi oricine. Poate fi colegul din banca a treia din generală, frumușelul priceput la computere din liceu, bărbatul (luat!!) întâlnit la o petrecere sau cel pe care-l știi de-o viață și-l iubești de-un timp niciodată știut. La fel și EA, dar nu voi vorbi în numele lor.
   Dar mai știu ceva. EL/EA există aproape întotdeauna. Dacă nu e cel de acum, e cel de anul trecut, care ne-a lăsat cu alintări sau cu expresii pe care nu le mai poți spune. Dacă nu e cel de acum, e cel care urmează și pe care îl așteptăm cu sufletul la gură.
  Eu recunosc. Mi-e dor să fiu îndrăgostită. Să... Da. Mi-e dor să-mi fie dor, cum zicea cineva. Iar weekend-ul ăsta, cu frunze colorate, măști și muzică, a fost tot melancolic. Așa că... mi-e dor de... EL. (previzibil, nu?)
  Până una - alta, vă las cu un foc de tabără! Să vă încălzească sufletul în luna lui Brumar!
Din spatele aparatului, vă trimite culori Leah!

Comentarii

Trimiteți un comentariu