O să îcerc să spun STOP, mumurând prin ploaia asta rece...
În confensionalul meu nu mai am nimic de spus, s-a rupt acea sârmă... Acum mă gândesc la acest cer posomorât, negru și plângăcios ca un mic copil. Picătură lângă picătură se prelinge pe corpul tău, ți-e rece? Ești tristă dar în același timp veselă. Cuvintele mi-au dispărut, nu mai au sens... Am rămas cu o singură direcție “Înainte”. Mi-am spus de foarte multe ori “Privește și taci, îndură și mergi mai departe ” acum nu mai vreau, îmi vine să te opresc și să strig mut.. ‘Stai! Mai stai puțin!”…
Parcă ce vroiam așa de mult s-a întâmplat… am oprit timpul să nu simt durerea și am rămas captiv în el, te rog pornește secundarul, te implor întoarce clepsidra!
Mi-e frică…
În această noapte rece Tlaloc se joacă cu norii…
Astăzi sunt Luna, prea neînțeles pentru unii…
Imi place , ai talent omule!Prin asta ti-ai mai castigat un cititor, bafta si la cat mai multe articole!
RăspundețiȘtergereinteresant articol ... am sa revin pe acest blog cu siguranta.
RăspundețiȘtergere