Puţină toamnă e afară
Mai multă toamnă e în noi
Copacii au pe ramuri frunză
La noi în suflet insă-s goi.
Adie vantul într-o doară,
Purtand spre ceruri funigei
Ne bate-n piept a vijelie
Sunt nori în noi atat de grei.
Puţină toamnă e afară,
Dar va veni cu-adevărat
cand vor cadea tristele frunze
peste mormantul nou sapat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu