Procesul toamnei....




Tribunalul vietii

Sedinta publica

Dosar nr: infinit

Inculpat: toamna

Acuzator: timpul

Aparator: eternul romantic

Grefier: sufletul meu





Pe holurile reci ale unui tribunal neiertator, toamna isi poarta cu demnitate picioarele legate cu lanturi de funigei. De pe hainele ude, raman in urma ei stropi de ploaie, frunze ingalbenite, pete de rugina, petale strivite. Un suras melancolic ii pluteste pe fata, privind spre cei ce azi vor asista la propriu proces.

Rumoare in sala, sau poate cantec din inalt de cer, de cocori ce-i scriu in zbor o elegie de-adio, doar pana maine .

Se citeaza partile, procedura fiind completa, se da cuvantul timpului:

Sufletul meu isi inmoaie pana in gri si consemnneaza:

“Acuz toamna, aici de fata, de port ilegal de tristete, de melancolii si depresii, de furt de viata si culoare, de tainuire de lumina, de distrugerea unor vise cladite in castele de nisip, de exilarea sufletelor ce trebuie sa plece spre taramuri mai calde. Inculpata toamna e acuzata de omor de suflete, de distrugerea naturii, de prigoana cocorilor, de mazgalirea in gri a norilor.

Chem martor pe Bacovia ce prin inscrisuri in plumb imi va depune mereu marturie, chem martori suflete ce au uitat de mult sa mai fie, suflete moarte din corpuri cu viata.

Grefierul, sufletul meu, tresare la auzul acuzatiilor grave si deja varful penitei deseneaza litere negre ce par c-anticipeaza un trist epitaf.

Mana imi ramane suspendata pret de-o secunda, atat cat pot zari un zambet fugar pe fata palida a toamnei. In sala pluteste o liniste amara, iar timpul se aseaza, stergand nepasator o banca de frunze pe care in vara a stat eternul romantic .

Are cuvantul avocatul apararii, avocat din oficiu, omul cu o mie de suflete , eternul romantic .

-Onorata instanta, indragostit de viata, auditoriu… iubite timp .

Clienta mea, aici de fata …e cea mai blanda intruchipare din cate am vazut…intrebati diminetile cu ce soare bland le trezeste…intrebati aurul daca mai are vreo culoare in fata galbenului cu care acopera alei ce uneori au inotat in noroaie…intrebati frunze ce poarta pe ele saruturi din raze de soare…petalele de crizanteme pe care a scris chiar si grefierul de azi, te iubesc. Nu! toamna mea nu fura lumina pentru ea, o ascunde in boabe de struguri sa poata izvori sange de Domn, o ascunde in albul din nor ce maine va cerne fulg de zapada. Nu, nu poate fi acuzata de omor cand din invelisul de frunze se va naste maine seva de mugur, cand vor rasari iar…clopotei ce vor chema inapoi cu glas de sfanta glie, suflete ce au cautat o clipa caldura…si chiar plumbul il va topi cu atata caldura si lumina ascunsa-n gutui.

Mana imi ramane suspendata mai multe secunde, privesc fata toamnei ce rade cu rosul din frunza de vie …si stiu, indiferent ce sentinta se va da …eu ii voi strecura in palma misiva mea…

“Te iubesc toamna…bogata si frumoasa, toamna mea”.

Sentinta definitiva, pronuntata in sedinta publica de azi ,cand ploaia-mi bate fericita in geam: de maine , toamna e libera sa danseze pe dealuri, dansand in vals de frunze si cantec de vant cu iarna de mana, etern pe pamant .

Pronuntat...definitiv, in orice inceput de septembrie.


Publicat de Maya

Comentarii

  1. E superb! Gata! Am fugit să dansez pe dealuri....

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos! Foarte sensibil! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  3. Poveste de-o mie de puncte!! Felicitari,Maya! Si....multumesc!

    Semneaza pentru conformitate,
    vesnic neschimbata - L'Automne

    RăspundețiȘtergere
  4. Va multumesc!Gandurile voastre frumoase a alungat de pe cerul sufletului meu si ultimul gand innourat. Va trimit pe-un cocor, drept rasplata trei crizanteme mov si-o gutuie coapta.

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte frumos! In procesul asta eu apar toamna, clar si fara niciun dubiu! E anotimpul meu si-al sufletului meu, e toamna viselor mele...

    RăspundețiȘtergere
  6. Superb! Mi-a facut mare placere sa citesc!:)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu