WomanWithW :)
Ieri am auzit o expresia deosebita:
"Inima mea nu are iesiri.Are numai intrari"
Asa ca...odata intrat acolo ,acolo ramai.
Ferecat in inima mea pe vecie.Si chiar daca la inceput ti-a fost bine si cald apoi mai tarziu ai simtit raceala si respingere,stii bine ca nu ai de ales.Pentru ca nu exista cale de intors...
Inainte nu mai poti merge,inapoi nu mai este drum...
Totul este sa ai rabdare ...
Si o sa-ti fie bine si cald din nou.
Pentru ca asa este inima mea.Schimbatoare.Cand incandescenta ,cand de gheata.
Asa ca mai bine obisnuieste-te cu statutul de prizonier in inima mea:)
Desi ,trebuie sa recunosc ,inima mea ar trebui sa fie cteodata putin mai selectiva:)
Sa controleze actele inainte ,sa cerceteze cine stie ce cazier de ticalos,mincinos,frangator de inimi,sa se gandeasca de doua ori inainte de a acorda statutul de rezident permanent.
................................................................................................................................................
Ieri am fost la biserica.Nu ma duc prea des desi pe noptiera mea se afla si o biblie.In momentele de ratacire o deschid.Si pacat ca fac acest lucru doar atunci cand ma simt ratacita.
La slujba ortodoxa nu prea ma atrage partea cu slujba propriu-zisa,aceea care se repeta la fiecare 52 de saptamani.Mi se pare rutina,mai intai...apoi mi se pare imposibil sa acoperi toata Biblia in numai 52 de slujbe.Plus ca nu se intelege prea bine ce se spune.Dar...stiu si eu...probabil ca sensul celor cantate este mult mai profund decat pot eu vedea si simti.
In schimb imi place foarte mult partea cu vorbitul.Gasesc aceasta parte cea mai productiva din toata slujba,cea care merge direct la sufletul omului.Sunt absolut convinsa ca multa lume gandeste la fel.Am urmarit chipuri si reactii.Pot jura ca am simtit un oftat de usurare iesit din multe piepturi cand cuvantul cantat a incetat si am zarit interes si placerea de a asculta in momentul in care preotul a inceput sa vorbeasca.
Imi aduc aminte cand mama mea venea de la biserica duminica .Niciodata nu a folosit expresia "Ce a cantat preotul" ci "Ce a ZIS preotul in biserica"
Poate mintea ei de femeie simpla nu a putut percepe dincolo de cuvant...dar cand este vorba de credinta de ce trebuie sa fie complicat?
Ok...vorbeam de faptul ca am fost la biserica.Si ca preotul a vorbit de iubirea dintre oameni.
Sa ne iubim unii pe ceilalti.
In general ne iubim.Ne iubim prietenii,pe unii mai mult pe unii mai putin,ne iubim rudele pe unii mai mult ,pe unii il intreb pe Cel de Sus cum de ne-a asezat in aceeasi familie:)...
Nu putem iubi chiar pe toata lumea ,pentru ca iubirea cere sacrificiu enorm...asa ca unii ne devin indiferenti dupa ce o perioada am fost convinsi ca ii iubim...altii ne-au fost si ne vor ramane indiferenti ,iar altii,pe bune,nici macar indiferenta nu ne-o mai merita.
Dar ce facem cu acel om pe care il uram ?
Toti avem unul...mai mult si mai putin.Ar fi ideal sa putem ierta pe toti acei care ne-au gresit care ne-au infipt cutitul pe la spate,care ne-au tratat mizerabil atunci cand nu au avut un motiv serios .Om cu care nu ne place sa fim in aceeasi incapere,nu ne place sa-l intalnim sau sa auzim de el.Poate fi fost sot,fost prieten,fost partener de afaceri...Poate ne este frate,sora,parinte...Lumea-i mare si ciudata si am auzit totii cazuri in care frate cu frate aproape ca si-au luat gatul,iar fosti iubiti si-au calcat rivalii cu masina.
Isus a spus sa intoarcem si celalalt obraz.
Un oarecare grec batran si de demult era convins ca trebuie sa multumim in fiecre zi si pentru durerea pe care o avem...
Vrei in sufletul tau sa te ridici deasupra acestui sentiment,vrei sa -ti demonstrezi ca poti fi mai bun decat atat...Uneori ai impresia ca nu-l mai urasti ,pentru ca nici macar ura nu ti-o merita,dar ,ceva se intampla,cineva este prieten comun,partner comun...poate devine apropiat unui membru din familia ta si din nou ranile ti se deschid si furia revine si ,odata cu ea,ura pe care o credeai apusa ,reinvie.Nu exista cale de mijloc intre iubire si ura.Nu exista indiferenta intre ura si iubire.Este doar zbor direct.Durerea ,tradarea,minciuna,pot transforma o mare iubire intr-o mare ura.Si ultima va consuma mult mai multa energie .
Este nevoie de trupe sa mergi la razboi.De armament greu,de planuri bine definite.De ura impotriva inamicului.Ura pe care o inoculezi incetul cu incetul in mintile soldatilor pentru ai face mai efectivi si mai eficienti.
Pe cand ,in iubire ,ai nevoie doar de doua inimi care pulseaza la unison.De doua inimi care s-au simtit...inimi fara iesiri...
Preotul avea dreptate.Este mult mai usor sa ne iubim...
Dar daca urasti?
Ce faci atunci?
Nu toti avem puterea sa trecem peste acest sentiment...nociv sentiment,la fel de nociv ca si omul care ti l-a indus.
Poate ura este doar un mecanism de autoaparare.Dupa o relatie nereusita ,dar in care partenerii s-au iubit ,cand relatia se distruge la inceput se instaleaza acea dragoste amestecata cu durere...apoi cu ura...si din nou cu iubire...Si daca unul dintre partneri continua sa-l faca pe celalalt sa sufere,constient sau nu ,atunci incet si sigur se instaleaza acea ura pura.Ura care la radacina de fapt ,a avut iubirea.
"Nu te pot ura pentru ca te-am iubit prea mult"
"Te urasc doar pentru ca te-am iubit prea mult"
Amandoua situatiile devin reale in functie de temperamentul si caracterul fiecaruia.
Indiferenta se instaleaza mult mai tarziu ,sau poate niciodata.Poate ca este un fel de mecanism de aparare ,dar urand devii prizonierul propriei inchisori.Cum de altfel,iubind,devii prizonierul celuilalt.
Vorbeam de inima...de inima fara iesiri...Doar cu intrari.
Din pacate si cei pe care-i iubim si cei pe care-i uram sunt prizonieri in inima noastra.Si atata vreme cat ii pastram impreuna ,cei mai puternici vor invinge.
Se spune ca ura este un sentiment mai puternic decat iubirea...Ca trebuie sa fii un om puternic sa poti ura,intr-adevar.Este usor sa iubesti...este fantastic de greu sa urasti...Sunt oameni care urasc mai bine decat stiu sa iubesca.In iubire au fost si sunt mediocri,doar calduti,dar ura i-a transformat in adevarati fanatici.In oameni cu scop si motiv.Toti avem accese de furie.Si mai toti avem accese de ura.Poate nu pentru multa vreme.
Poate unii nici nu cunoastem sentimentul ,poate altii nu dormim noaptea urzind planuri de razbunare.
Nu stiu.
Sincer nu stiu...
Mi s-a spus ca nu sunt capabila de ura.Ca am o capacitate prea mare de a iubi pentru a mai avea si puterea sa urasc.
Dar eu stiu mai bine
...stiu sentimentul...Nu ma domina,dar il recunosc.
Si ma rog sa am puterea sa-l evit.
"Inima mea nu are iesiri.Are numai intrari"
Asa ca...odata intrat acolo ,acolo ramai.
Ferecat in inima mea pe vecie.Si chiar daca la inceput ti-a fost bine si cald apoi mai tarziu ai simtit raceala si respingere,stii bine ca nu ai de ales.Pentru ca nu exista cale de intors...
Inainte nu mai poti merge,inapoi nu mai este drum...
Totul este sa ai rabdare ...
Si o sa-ti fie bine si cald din nou.
Pentru ca asa este inima mea.Schimbatoare.Cand incandescenta ,cand de gheata.
Asa ca mai bine obisnuieste-te cu statutul de prizonier in inima mea:)
Desi ,trebuie sa recunosc ,inima mea ar trebui sa fie cteodata putin mai selectiva:)
Sa controleze actele inainte ,sa cerceteze cine stie ce cazier de ticalos,mincinos,frangator de inimi,sa se gandeasca de doua ori inainte de a acorda statutul de rezident permanent.
................................................................................................................................................
Ieri am fost la biserica.Nu ma duc prea des desi pe noptiera mea se afla si o biblie.In momentele de ratacire o deschid.Si pacat ca fac acest lucru doar atunci cand ma simt ratacita.
La slujba ortodoxa nu prea ma atrage partea cu slujba propriu-zisa,aceea care se repeta la fiecare 52 de saptamani.Mi se pare rutina,mai intai...apoi mi se pare imposibil sa acoperi toata Biblia in numai 52 de slujbe.Plus ca nu se intelege prea bine ce se spune.Dar...stiu si eu...probabil ca sensul celor cantate este mult mai profund decat pot eu vedea si simti.
In schimb imi place foarte mult partea cu vorbitul.Gasesc aceasta parte cea mai productiva din toata slujba,cea care merge direct la sufletul omului.Sunt absolut convinsa ca multa lume gandeste la fel.Am urmarit chipuri si reactii.Pot jura ca am simtit un oftat de usurare iesit din multe piepturi cand cuvantul cantat a incetat si am zarit interes si placerea de a asculta in momentul in care preotul a inceput sa vorbeasca.
Imi aduc aminte cand mama mea venea de la biserica duminica .Niciodata nu a folosit expresia "Ce a cantat preotul" ci "Ce a ZIS preotul in biserica"
Poate mintea ei de femeie simpla nu a putut percepe dincolo de cuvant...dar cand este vorba de credinta de ce trebuie sa fie complicat?
Ok...vorbeam de faptul ca am fost la biserica.Si ca preotul a vorbit de iubirea dintre oameni.
Sa ne iubim unii pe ceilalti.
In general ne iubim.Ne iubim prietenii,pe unii mai mult pe unii mai putin,ne iubim rudele pe unii mai mult ,pe unii il intreb pe Cel de Sus cum de ne-a asezat in aceeasi familie:)...
Nu putem iubi chiar pe toata lumea ,pentru ca iubirea cere sacrificiu enorm...asa ca unii ne devin indiferenti dupa ce o perioada am fost convinsi ca ii iubim...altii ne-au fost si ne vor ramane indiferenti ,iar altii,pe bune,nici macar indiferenta nu ne-o mai merita.
Dar ce facem cu acel om pe care il uram ?
Toti avem unul...mai mult si mai putin.Ar fi ideal sa putem ierta pe toti acei care ne-au gresit care ne-au infipt cutitul pe la spate,care ne-au tratat mizerabil atunci cand nu au avut un motiv serios .Om cu care nu ne place sa fim in aceeasi incapere,nu ne place sa-l intalnim sau sa auzim de el.Poate fi fost sot,fost prieten,fost partener de afaceri...Poate ne este frate,sora,parinte...Lumea-i mare si ciudata si am auzit totii cazuri in care frate cu frate aproape ca si-au luat gatul,iar fosti iubiti si-au calcat rivalii cu masina.
Isus a spus sa intoarcem si celalalt obraz.
Un oarecare grec batran si de demult era convins ca trebuie sa multumim in fiecre zi si pentru durerea pe care o avem...
Vrei in sufletul tau sa te ridici deasupra acestui sentiment,vrei sa -ti demonstrezi ca poti fi mai bun decat atat...Uneori ai impresia ca nu-l mai urasti ,pentru ca nici macar ura nu ti-o merita,dar ,ceva se intampla,cineva este prieten comun,partner comun...poate devine apropiat unui membru din familia ta si din nou ranile ti se deschid si furia revine si ,odata cu ea,ura pe care o credeai apusa ,reinvie.Nu exista cale de mijloc intre iubire si ura.Nu exista indiferenta intre ura si iubire.Este doar zbor direct.Durerea ,tradarea,minciuna,pot transforma o mare iubire intr-o mare ura.Si ultima va consuma mult mai multa energie .
Este nevoie de trupe sa mergi la razboi.De armament greu,de planuri bine definite.De ura impotriva inamicului.Ura pe care o inoculezi incetul cu incetul in mintile soldatilor pentru ai face mai efectivi si mai eficienti.
Pe cand ,in iubire ,ai nevoie doar de doua inimi care pulseaza la unison.De doua inimi care s-au simtit...inimi fara iesiri...
Preotul avea dreptate.Este mult mai usor sa ne iubim...
Dar daca urasti?
Ce faci atunci?
Nu toti avem puterea sa trecem peste acest sentiment...nociv sentiment,la fel de nociv ca si omul care ti l-a indus.
Poate ura este doar un mecanism de autoaparare.Dupa o relatie nereusita ,dar in care partenerii s-au iubit ,cand relatia se distruge la inceput se instaleaza acea dragoste amestecata cu durere...apoi cu ura...si din nou cu iubire...Si daca unul dintre partneri continua sa-l faca pe celalalt sa sufere,constient sau nu ,atunci incet si sigur se instaleaza acea ura pura.Ura care la radacina de fapt ,a avut iubirea.
"Nu te pot ura pentru ca te-am iubit prea mult"
"Te urasc doar pentru ca te-am iubit prea mult"
Amandoua situatiile devin reale in functie de temperamentul si caracterul fiecaruia.
Indiferenta se instaleaza mult mai tarziu ,sau poate niciodata.Poate ca este un fel de mecanism de aparare ,dar urand devii prizonierul propriei inchisori.Cum de altfel,iubind,devii prizonierul celuilalt.
Vorbeam de inima...de inima fara iesiri...Doar cu intrari.
Din pacate si cei pe care-i iubim si cei pe care-i uram sunt prizonieri in inima noastra.Si atata vreme cat ii pastram impreuna ,cei mai puternici vor invinge.
Se spune ca ura este un sentiment mai puternic decat iubirea...Ca trebuie sa fii un om puternic sa poti ura,intr-adevar.Este usor sa iubesti...este fantastic de greu sa urasti...Sunt oameni care urasc mai bine decat stiu sa iubesca.In iubire au fost si sunt mediocri,doar calduti,dar ura i-a transformat in adevarati fanatici.In oameni cu scop si motiv.Toti avem accese de furie.Si mai toti avem accese de ura.Poate nu pentru multa vreme.
Poate unii nici nu cunoastem sentimentul ,poate altii nu dormim noaptea urzind planuri de razbunare.
Nu stiu.
Sincer nu stiu...
Mi s-a spus ca nu sunt capabila de ura.Ca am o capacitate prea mare de a iubi pentru a mai avea si puterea sa urasc.
Dar eu stiu mai bine
...stiu sentimentul...Nu ma domina,dar il recunosc.
Si ma rog sa am puterea sa-l evit.
Comentarii
Trimiteți un comentariu