Povestea toamnei mele....



Cismigiul este tot o culoare toamna....de la galben dulce la rosu stins...
Fuma o tigara si nu...nu zambea amintirilor...se incrunta usor amintirilor...

Amintirea venea in fuga pe una dintre alei...aleea era aceeasi doar ca ea avea cu 20 de ani mai putin...intarziase la intalnire si el o astepta pe banca asta...si el fuma o tigara...el ii zambea...ei...
Ochii lui verzi sclipeau veseli....bluza ei verde se misca in ritmul rapid al repiratiei...alergase...
-Te-am asteptat....parul tau pare mai rosu....i-au zambit ochii verzi uitand sa traga din tigara....
-Am venit...am venit ca sa plec...mi-e greu sa plec privindu-ti ochii dar...
-Dar?Ai ales?
-Da.
-Ce ai ales?
-Sa plec.
-Pleaca atunci.
Am promis ca ma vei desena inainte...am venit sa-mi tin promisiunea si abia apoi voi pleca...chiar daca nu crezi asta...
Au pornit impreuna....au ajuns impreuna...
Pe fereastra deschisa se strecura aroma blanda al inserarii de septembrie...in camera staruia mirosul de carbune si grafit....
Bluza verde era pe undeva...dar ea era acolo....
Miscarile lui erau rapide...o creionau...ochii verzi erau acolo...foarte aproape....
Parul lung ii depasea umerii...usor intoarsa spre el...il privea....
Doar un san ferm conturat si rasucirea taliei aratau...subliniau miscarea ...se ridica din asternut rasucindu-se spre el...ca si cum ar fi strigat-o...
Ochii verzi nu strigau cuvinte...erau prea timizi....doar mainile erau hotarate....
Asternutul mototolit a ramas asa...viu creionat pe hartie, cum vie a ramas si miscarea ei...la fel de viu ca sunetul usii inchise in urma bluzei verzi...
Nu a vazut niciodata cum arata desenul terminat...pentru ca el nu a mai gasit-o acolo unde o stia...
-Tiberiu e numele meu i-au spus ochii verzi la inceputul unei veri...sunt pictor,sunt timid si sunt casatorit...vrei sa-mi fii model pentru o dupa-amiaza?
Da-ul ei a venit spre sfarsitul toamnei...si a durat doar cateva ore...
Pe banca din Cismigiu toamna are aroma tigarii lui Tiberiu...aroma de ochi verzi...
Acum zambeste si ea fetei cu parul rosu care se apropie pe alee...
-Uff matusa...o doamna nu fumeaza niciodata pe banca in parc...


Artist:Ionut Savin

Comentarii

  1. acum tu glumesti :))
    am scris povestioara asta pentru seria initiata de Mirela si anume "Poveste parfumata de toamna"....
    ideea era despre roadele toamnei dar pe mine gandurile m-au dus intr-o alta directie:)
    ma bucur tare ca ti-a placut povestioara mea :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu glumesc...am timp, astept ;)
    Hi, as mai vrea :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu