Intr-o noapte, fara cer si fara luna,
se cunoscura, doua ghinde, matraguna;
intr-o zi se luminara de un verde ca de ceara,
verde crud mai spre amurg, prins de tija unui dor,
intre degete unite, ca o tinere de mana, impreuna;
doua ghinde de stejar, doua inimi mari si coapte,
ratacite in cadere, de la creanga insemnate,
in destin azi insirate.
DRAgut :)
RăspundețiȘtergereUn suflet inocent,
RăspundețiȘtergereEl i-a daruit Ei o ghinda, de fapt doua ingemanate, ea a pastrat darul :) Si povestile sunt uneori reale :)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAdica ..in afara faptului ca am papat o litera...amu am vazut ca nu mai e Yanni..revoc,si declar:Ghindele,brandusele si toamna,au iz de tine..Felicitari,ijera..again..and again..:)
RăspundețiȘtergereBorgia, mesajul tau conteaza...poate repet, pe taste ne fug degetele uneori aiurea. Te prefer asa" autentica" .
RăspundețiȘtergerePup !