Ce frumos împleteşti tu vorbele! Ce ameţitor!
Cât de uşor mă năuceşti cu mierea lor!
De unde le culegi? Şi cum le faci mănunchi?
Le legi cu prepoziţii, ţinute pe-un genunchi?
Le farmeci cu o vrajă care ţi-a fost şoptită
Când, scufundat în vis, sub pleoapa adormită
Se scutura din stele o pulbere de-argint
Şi-apoi se aşternea pe fiece cuvânt?
Dar nu ţi-au spus atunci nici stelele, nici luna
Că dacă dintre vorbe se-ntâmplă ca doar una
Să fie prefăcută, spoită, chiar cu meşteşug,
Vorbele tale, toate, vor fi arse pe rug.
(2011)
mi.am permis sa preiau articolul Carmen, doar pt a incerca sa.mi repar greseala ;) am uitat sa.ti zic La Multi Ani :(
RăspundețiȘtergere*si tie si lui Solidaster!
*...stiu..rusinica :(
Multumesc pentru urari, si pentru ca mi-ai preluat poezia. As fi publicat-o eu si aici, dar la momentul acela as fi monopolizat prima pagina. ;))
RăspundețiȘtergere