Cioburi si tacere

 
Nuta Istrate Gangan


Mi-erai pe piedestal statuie calda   
Un sfant frumos cu suflet si simtiri   
Din cand in cand te-nrouram cu lacrimi   
Si-ti risipeam cenusa din priviri.   
  
Dar dintr-un joc de furii si orgolii   
Te-am rasturnat si-amar te-am risipit   
Si m-am ranit calcand pe-atatea cioburi   
In carne mi-ai intrat cand te-am strivit.   
  
In jurul meu doar cioburi si tacere   
Pe tine calc ca pe-un covor incins   
Sunt numai rani cand ma-nvelesc cu tine,   
Te strang in pumni si-n trupul meu invins.   
  
Imi esti in sange si-mi pulsezi sub tampla   
Durere-aceasta cruda ne dezleaga.   
Decat o cicatrice-n amintire   
Mai bine o rana vie viata-ntreaga.   
  
Mi-e bine asa c-un ciob de tine-n mine   
Durerea carnii mele n-ai s-o stii   
Atat ma rog sa nu-mi fii alinare   
Si sa nu fie leac in farmacii.   
  
Sa te lipesc la loc nu mai am vreme   
Mai mult sa te imprastii n-am putere   
.......................................   
Doar noaptea-n vis imi esti din nou statuie.   
Iar dimineata ...cioburi si tacere.   


September,2011.

Comentarii

Trimiteți un comentariu