Chemarea iubirii

Chemarea iubirii

O dimineata fara culoare se largeste peste cartierul pierdut in ceata de septembrie. O dimineata ce nu poate sterge urma de zambet de pe chipul barbatului ce tocmai se viseaza inlantuit de doua brate albe si calde iesite dintre transparente dantele, bratele unei iubite nestiute ce-i lumineaza uneori visul din zori.
-Hai! Trezirea, gata cu atat dormit, se aude vocea, deloc dulce, a sotiei .
Eu sunt satula de treaba si tu nu te mai saturi de somn, ba iti arde de zambit cand stii ca azi s-ar putea sa fiu inscrisa pe lista de restructurari…
-Eu plec, vezi ca ti-am lasat scris ce ai de facut si poate te duci sa mai cauti si ceva de munca, ca uite ce scumpiri se anunta, ii spune ea in timp ce –si ia poseta si descuie usa.
Iese pe usa, netezindu-si din mers parul ce nu vrea sa stea in nici un chip, si in urma ei ramane o dara de amaraciune.
Nici macar nu l-a pupat pe frunte, asa cum facea cu ceva timp in urma ….si ce frumos era in vis …
C-un gest instinctiv isi ia o tigara din pachet, pune ibricul pe aragaz si incepe sa citeasca lista scrisa cu litere nervoase:
,,La sapte il trezesti pe Florin, ii dai sa manance apoi il imbraci si-l duci la camin, in drum opreste-te si lasa-i mamii pachetul cu snitele si struguri, si vezi nu te lua iar la cearta cu ea …
Dupa ce lasi baiatul la camin, du-te prin piata, cumpara niste oase pentru caine…vezi ce pret au muraturile, nu cumpara tu, ca anul trecut ai luat niste panarami. Daca tot ajungi in piata, cumpara-mi niste ata mov si galbena, sa incerc sa termin goblenul cu toamna, am auzit ca se cere in strainatate… vezi cum ceri… ata pentru goblen… nu altceva si mai lasa zambetul ala afara cand ajungi in fata aleia de vinde in magazin… cumpara si cinci kile de cartofi roz, treci si plateste factura la curent si nu uita cand vii sa treci pe la nea Jean, sa-mi scoti pantofii de la reparat. Mai lasa calculatorul si mai fa ceva prin casa asta …si ai grija de al mic sa doarma dupa –amiaza.’’
Despre el, nimic… dar ce importanta mai avea…demult era un nimeni, un domn inginer nimeni, de cand i s-a restructurat postul, de cand nu mai gasea nimic de lucru. Situatia asta il durea mai tare decat gheara din piept pe care o simtea din ce in ce mai acut. Se simtea inutil, se simtea umilit si marginalizat chiar si de ai lui,si iar simti acea durere din piept. Chiar… sa-si aduca aminte sa treaca si pe la farmacie, poate au venit compensatele… ca pastilele astea naturiste nu au nici un efect.
Dupa ce termina ultima gura de cafea si a treia tigara, il trezi pe Florin, care bine- inteles ca nu inceta cu smiorcaitul decat dupa ce ii promisese ca ii cumpara un ou kinder, il lua de manuta si pleca spre camin.Tot drumul incerca sa-si aduca aminte de visul de dimineata si se trezi zambind imaginii ramase undeva intiparita in minte… imaginea a doua brate albe ce-l imbratisau cu atata caldura.
Se achita constiincios de sarcinile scrise, bifand cate una pe hartie, nu se certa nici cu acritura de soacra… oricum a primit pachetul din usa… cumpara si ata, si oul kinder, le puse cu grija in buzunarul de la haina si deodata lua o hotarare.Va pleca pe malul marii. Chiar daca avea de carat doua sacose pline, simtea nevoia sa vorbeasca cu cineva si ca todeauna, marea era singura carei ii putea spune tot, tot… chiar si despre durerea de inima de care nu spusese nimanui pana acum .
Traia de doua zeci de ani la malul marii, dar fiecare intalnire cu ea avea ceva inedit. Poate ca era si ea asemenea unei femei cochete, avea de fiecare data alta si alta culoare, poate ca tot asemenea unei iubite, era si ea plina de toane, cand zbuciumata, cand calma.Cand era linistita si-i canta cu fosnet de valuri,cand era furioasa si se lovea cu furie alba de stabilopozii ce-o priveau, indiferenti .
Azi marea era zbuciumata ca sufletul lui, valurile erau inalte si albe, luand tot felul de forme, de la cai albi inspumati pana la dantele de iubite, de la corabii ce se spargeau de mal pana la val albastru ce pleca inspre larg sub forma de sirena. Privind-o tacut, si-a adus iar aminte de iubita din vis cu brate albe… ii era dor de iubire, il durea neiubirea, ii era dor de libertate, il apasau niste gratii in care se simtea incorsetat. S-a uitat la nemarginirea zarii si atunci a stiut… azi va vrea… sa fie liber, azi va vrea sa fie inconjurat de brate albe… azi va vrea sa-i apartina marii, sa se uneasca cu ea… si sa traiasca etern in castele de coral si alge… fara sa-si mai poarte inutilitatea, fara sa-si mai ascunda visele si dorintele de tandrete si iubire, fara sa mai simta durerea din piept si zbaterea pentru ziua de maine. Da! azi va face un pas… un ultim pas, un zbor si apoi… infinitul albastru.
Inainte de a face pasul spre prietena lui ce-i canta acum un cant de sirena, a simtit nevoia sa fumeze. A dus mana in buzunar si o tresarire dureroasa i-a zguduit fiinta. Oul de ciocolata… un copil il astepta sa-l ia de la camin si sa se tina de promisiune.Si-a aprins tigara,a tras un fum adanc, s-a uitat apoi inspre oras.Un zambet i-a luminat privirea…zambea inchipindu-si un copil si a un om mare ce se chinuiau sa ansambleze un tanculet gasit in oul kinder. S-a intors incet, a luat sacosele si a plecat cu pas domol, spre casa. Ceata de septembrie se ridicase si peste malul marii soarele stralucea cald imbracand totul in aur si aroma de gutui. In inima lui stralucea un zambet de copil, manjit de ciocolata si c-un tanculet in mana.