Cer spre cer gheață ce se topește în palme desfăcute
În care aerul se scutură pe oglinzi - frunze uscate
cu sunet gri -
Șerpuind, norilor de pe cer le cer cerul în privire
Și fac reverențe cu brațele întinse spre parfumul lumânărilor fumegânde
Buclele mele sunt albastre
Și rămân fără glas sub aripile pescărușilor
Cad valuri de draperii sărate
Peste albul ud al stâncilor cu gust de țărână
În timp ce perle respiră printre degetele mele
Și tresar sărutate de gheață.
Alice Diana Boboc
Comentarii
Trimiteți un comentariu