Cateva lucruri despre mine

Daca ar trebui sa aleg intre cuvinte, muzica si imagine as alege imaginea, pentru ca toate lucrurile care reusesc sa ajunga la mine o fac, intr-un final, ca imagini. Cam asa probabil si cu copiii mici si cartile lor de colorat. Daca imaginea se completeaza cu o muzica pe lungimea mea de unda, devine genial. Daca intervin si cuvintele pe intelesul meu, e perfect.

Drumul de la servici pana inapoi acasa e unul din momentele cele mai intime ale zilei. Atunci asimilez tot ce-a fost, revad si incerc sa ma odihnesc. Atunci e si cand percep cel mai calm lucrurile care se intampla in jurul meu si cand imi pot lasa cel mai bine starile sa fie, chit ca sunt de bucurie, chit ca de tristete.

Nu cred ca vreun om este complet rau, la fel cum nu cred ca este niciunul complet bun.

Caut blandete dar atrag agresivitate. In viata am tot vazut ca pe cat iti doresti un lucru, pe atat el se va indeparta de tine, printr-un soi de lege aparent cumva universal valabila.

In momentele mele proaste imi zic ca daca e sa crezi in ceva superior si creator atunci el sau ea stie mai bine decat tine de ce anume ai nevoie decat stii tu, iar daca nu crezi, atunci nu conteaza oricum de ce anume ai nevoie. In majoritatea momentelor insa sper. Intr-un fel de existenta din ala roz in care poti sta cu cineva la marginea unui rau, sa nu-i vorbesti si sa nu-ti vorbeasca dar sa stiti. Imi zic ca sunt atatea lucruri in universul asta finit sau infinit pe care eu nu le stiu, ca ceea ce stiu sau cred ca stiu valoreaza foarte putin.

Imi place sa fac cadouri, mie-mi da un scop si un joc cu care sa-mi petrec timpul. Ultima oara nu prea mi-a iesit, si cand se intampla asta, starea e mai proasta decat cea dinaintea oricarui impuls.

Comentarii

Trimiteți un comentariu