12 aug. 2011

Virtuoasa sau puterea unui vis

Photobucket



Ascult... "Virtuosa" cantata sublim de Edvin Marton. Cred ca si el ducea in suflet povara unor doruri sau a unor vise neimplinite. Ascult si deja visez... am plecat la mine acasa, la margine de deal... intodeauna casa mea e singura pe un deal si nici copaci nu sunt ...doar ierburi inalte, batute de un vant la fel de trist ca si mine...Visez, desi am treaba, mi-au plecat piticile la scoala... sau in lume... trebui sa spal cearsafurile albe in care au dormit, sa aranjez paturile...incet, cu miscari duioase intind asternutul unde au dormit fetele, aranjez pernutele ce miros inca a lapte de copil, nu pot sa le asez in ordinea lor fireasca ...trebuie sa le mai duc la obraz sa-mi alin dorul de fete, de fetele mele pitice, le abosorb mirosul imprimat in forma lasata de trupul lor... le vad mici, mici si inca simt mina lor in mana mea... visez si mi-e dor...dar nu mai am timp de vise ...un glas aspru ca frunza de porumb...parca, dar si mai aspru ma striga... el... ascuns in aburi de alcool si tigara... vrea sa-i dau de mancare...trebuie ...e sotul meu... desi dupa palma ce mi-o da vulgar de tare peste fund stiu ca nu de asta m-a chemat... dar nu am ce face... e sotul meu... trebuie... dar oare de ce trebuie ?
Am gust de creta in gura, am slin [murdarie]pe mine si pe suflet... chiar daca realizez acum... ca nici nu s-a dezbracat... cand m-a atins. Plang sa-mi spal sufletul... spal plangand rufe albe in care au dormit fetele... spal afara... sa simt vantul cum imi zboara praful umililntei si-al neputintei. Vantul simte si adie... mai tare, si mai tare.Freamata frunza, tresare iarba ...se-ndoaie dar nu cu durere... ci cu-nfiorare... incep in natura sa vad frumosul... sa-mi spal ochii, si sufletul, si respiratia. Respirand adanc, simt mirosul de iarba... spal rufe albe ...simt miros de copil... spal... privind spre un dans de fluturi... preludiu colorat la viata de o zi... la moartea din totdeauna. As fi vrut sa fiu fluture... dar asta e alta poveste... nu mai spal cu disperare... numar pana la zece,asa cum ma invata candva mama...Unu... sunt curata...doi... sunt si mai curata ...spal si numar... trei... uite ca pot inca visa...patru... simt un dor nedefinit... te-am visat o data si acum mi-e dor... cinci... hai recunosc, te-am visat din totdeauna...sase...spal rufe albe ale copilor mei...mare binecuvantare un copil... sapte...privesc cararea ce-mi pare un drum nesfarsit... opt... trebuie sa spal si ultimul cearsaf de pe patul in care ma zvarcolesc... dupa... scaldata in insomnii ...iar spal cu disprare... niciodata nu iese alb cum vreau eu, niciodata...chiar daca pun si lacrimi...numar incet, cu tot mai putina patima... noua... nu-mi mai pasa, le las asa. Intind rufe si imediat vantul le ia in primire.Sub adierea lui par vele de corabii plecate spre un drum de sparanta. Imi dau drumul la par ...sa poata vantul sa-l scuture si pe el... zece... pe sarma ...cearsafurile albe flutura batute de vant, parul imi flutura... lacrima cade,ma simt deja mai usoara, as putea chiar si sa aleg in lumea larga, chiar fac primul pas ...dar ma opresc mirata ....nu e adiere de vant ceea ce-mi infioara umerii.Zece... parca am mai zis zece,ceea ce ma-nfiora nu era vantul...era respiratia ta. Zece...au disparut toate ca un fum. Am uitat sa mai numar,numai era nevoie, aveam visul cu mine. Am scapat ultimul cearsaf jos ...si ce ?...si asa nu iese la spalat... nu-mi pasa...visez ca sar de gatul tau ...te-am asteptat din totdeauna... visez ca ma cuprinzi cu brate puternice de mijloc si incepi sa te invartesti cu mine, incet, incet, apoi din ce in ce mai repede, parca se roteste si cerul... se roteste si soarele din ce in ce mai repede ...si fluturii rad fericiti de mine... si cearsafurile albe imi fac cu mana ... ametesc si simt ca o sa cad... dar nu...tu esti bratul puternic ce ma tine, iar eu ma fac liana, ma fac iedera si stau stransa in jurul tau... si lacrima se face mare si limpede si cade... si pe dealul unde e casa a mea... a rasarit un copac de crengile carui pot sa-mi anin visele si dorurile...si inteleg chiar si dansul de fluturi... chiar daca traiesc o zi...au stiut ce-i fericirea, au ametit... s-au iubit... si stiu acum sa numar... si stiu ca exista un zece... cand visul poate face posibil orice.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Postare prezentată

BLOG POWER!

Asa cum am decis aseara, astazi este prima editie a concursului de blogging interactiv Blog Power, menit sa stimuleze creativitatea bloggeri...