Câte petale curg ! În urma mea pierdută !
Ezit şi fac un pas , 'napoia a ce simt ,
Dar vântul îmi răsfiră , cu mâna-i nevăzută
Frenetic vălmăşag , pe-acordul lui boltit ...
Se zbate poala mea-n regatu-i de mătase ,
Îmi înfăşoară glezna c-o voce de furtună ,
Mă-mprăştie fiorul , prin valuri de angoase ,
Când haosul dorinţei , în pieptu-mi se răzbună ...
În zvârcolirea clipei şi-n unda ei rebelă ,
Mi-aş stărui obrazu-n clepsidra unui cânt ,
Dar pronia-şi propagă un zvon de campanelă ,
Ce-nvăluie văzduhul , din cer , înspre pământ ...
Zadarnic i-aş doini zvâcniri de-mpotrivire ,
Tărăgănindu-i larma -n-eseu , pe-un tempo lent !
Când , înrobită lui , sunt vaier de-unduire ,
Ce-şi caută ieşirea din piept , pe-un eferent ...
Când gâtul mi-l sărută , cu freamătu-i sălbatic ,
I-aş asmuţi un gând ... Dar tac ! Şi mă supun !
Şi-n hăul prins în plete , atât de fluturatic ,
Din creştet până-n tălpi , cu vântul mă-mpreun ...
Iolanda S.@ | |
26.07.2011 |
Super poem.Poate printre cele mai bune din cate am citit vreo data aici si oriunde.
RăspundețiȘtergeresi mie mi.a placut foarte mult! Un sfarsit de saptamana cat mai frumos Iolanda :)
RăspundețiȘtergere