Nebunie de august ...

Întins pe-o pajişte de vară 
Privirea o ridică spre marea 
Ce deasupra i se-nchină. 


În mănunchi se-adună 
                   valuri de-o şchioapă... 


Braţele şi le-ncunună
Şi spre mare le ridică, 
Tot cerând din spuma-i deasă...


Doruri dulci, fiori de-amor 
                   dintr-o fostă primăvară... 


Grea povară-i este suflul 
Care-i tremură făptura.
Vrea spre mare să plutească...



Cu o foame-ncrâncenată să sărute
                   fiecare strop sărat ... 


Prin valuri nebune de linişte
Caută gânduri pierdute-ntre ere. 
Adulmecă parfumul rozelor de vară...


Cărarea pestriţă cu fărâme de colb 
                     nestemate-i aşează în palmă...


13 august 2011 

Comentarii

Trimiteți un comentariu