Nebunie de august ...

Întins pe-o pajişte de vară
Privirea o ridică spre marea
Ce deasupra i se-nchină.


În mănunchi se-adună
valuri de-o şchioapă...


Braţele şi le-ncunună
Şi spre mare le ridică,
Tot cerând din spuma-i deasă...


Doruri dulci, fiori de-amor
dintr-o fostă primăvară...


Grea povară-i este suflul
Care-i tremură făptura.
Vrea spre mare să plutească...


Cu o foame-ncrâncenată să sărute
fiecare strop sărat ...


Prin valuri nebune de linişte
Caută gânduri pierdute-ntre ere.
Adulmecă parfumul rozelor de vară...


Cărarea pestriţă cu fărâme de colb
nestemate-i aşează în palmă...


13 august 2011