Dis-de-dimineaţă

Dis-de-dimineaţă,
Cu mintea în ceaţă,
Mă ridic din pat
Cu-n mers şchiopătat,
Cu un ochi închis,
Ca într-un vis,
Mă preling încet
Peste parchet;
Şi pe dibuite,
Cu mâini incâlcite,
O apuc de toartă,
Parcă mi-ar fi soartă.
O aromă-amară
Îmi intră pe nară:
Dragă amintire…
E prima iubire?
Neagră ca abisul
Unde s-a dus visul,
Ca iadul, fierbinte…
Nu mai am cuvinte!
Gust de fiere şi pelin,
Zahărul pe unde-l ţin?

Pe gât lunecă uşor
Ca un abur, ca un nor,
Şi o luminiţă mică
Sus, spre creier se ridică.
Ce m-aş face fara ea?
Minunata mea cafea !
(2009)

*Cafeaua pare subiectul de actualitate pe MWB. Încerc să mă înscriu şi eu în dezbatere cu această poezie care îmi este dragă pentru că mi-a dat impulsul de a-mi face publice versurile.

Comentarii