Nuta Istrate Gangan
"Uneori,intr-o piesa sau intr-o poezie se ascunde cel mai bine ceea ce traim dar nu putem spune...Tu esti departe si anii trec...parul mi-a albit...te astept in continuare ,sperand sa apari la fiecare colt de strada...la brat cu sotul tau...mergand.
Chiar dupa atat timp chipul tau imi e icoana si numele tau imi este rugaciune de dimineata si de seara,desi poate nici nu te-as recunoaste....Tot mai cred ca viata ne va ierta si ne va aduce impreuna,oricat de tarziu...
Te astept pana la sfarsit"
Nu stiu cine este autorul acestui comentariu. L-am gasit doar si trebuie sa recunosc ca m-a impresionat.
Cat de puternica si cat de dureroasa poate fi o iubire ,dupa ani si ani...Ani in care ea a si-a facut o viata...ani in care el inca o are icoana vie in amintire.
Poate nu l-a uitat niciodata dar din secunda in care usa s-a inchis in urma ei a stiut ca nu se mai poate intoarce.
Doua inimi frante ,probabil datorita greselilor tineretii .Una care intr-un fel sau altul si-a gasit alinare si alta care inca bate doar pentru clipa in care viata intr-un "acces de iertare "ii va uni din nou.
Ma intreb prin ce drama ascunsa trece un barbat fericit in ochii lumii cu familie si copii cu cu o femeie atenta si devotata la brat si cu o alta ,numai una,doar una in minte.Si in inima si in spatele retinei obosite seara inainte de culcare
Femeie al cărei nume inca il mai sopteste in momentele de singuratate acută.
Dar ...sunt lucruri pe care nu le poti uita niciodata.Un gest ,un cuvant ,o privire...Momentul in care ai simtit durerea trecandu-ti prin inima ca un cutit cu doua taisuri.
Unele inimi se incapataneaza si se vindeca si se indragostesc din nou doar ca sa fie din nou ranite.Altele se inchid si nimeni niciodata nu le va putea redeschide cu adevarat.
Iar altele se regenereaza...Pasarea Phoenix care renaste din propria-i cenusa ...se inalta spre zari senine cu naivitate si curaj cantand tandru si duios....fara teama ca ar putea deveni Pasarea Spin.
Si viata merge mai departe...
DAR,
dupa ani si ani ,cand toate intr-un fel sau altul toate sunt aranjate la locul lor, cand simti ca nu mai poti merge inainte...te-ai intoarce inapoi doar de dragul amintirilor?
Chiar dupa atat timp chipul tau imi e icoana si numele tau imi este rugaciune de dimineata si de seara,desi poate nici nu te-as recunoaste....Tot mai cred ca viata ne va ierta si ne va aduce impreuna,oricat de tarziu...
Te astept pana la sfarsit"
Nu stiu cine este autorul acestui comentariu. L-am gasit doar si trebuie sa recunosc ca m-a impresionat.
Cat de puternica si cat de dureroasa poate fi o iubire ,dupa ani si ani...Ani in care ea a si-a facut o viata...ani in care el inca o are icoana vie in amintire.
Poate nu l-a uitat niciodata dar din secunda in care usa s-a inchis in urma ei a stiut ca nu se mai poate intoarce.
Doua inimi frante ,probabil datorita greselilor tineretii .Una care intr-un fel sau altul si-a gasit alinare si alta care inca bate doar pentru clipa in care viata intr-un "acces de iertare "ii va uni din nou.
Ma intreb prin ce drama ascunsa trece un barbat fericit in ochii lumii cu familie si copii cu cu o femeie atenta si devotata la brat si cu o alta ,numai una,doar una in minte.Si in inima si in spatele retinei obosite seara inainte de culcare
Femeie al cărei nume inca il mai sopteste in momentele de singuratate acută.
Dar ...sunt lucruri pe care nu le poti uita niciodata.Un gest ,un cuvant ,o privire...Momentul in care ai simtit durerea trecandu-ti prin inima ca un cutit cu doua taisuri.
Unele inimi se incapataneaza si se vindeca si se indragostesc din nou doar ca sa fie din nou ranite.Altele se inchid si nimeni niciodata nu le va putea redeschide cu adevarat.
Iar altele se regenereaza...Pasarea Phoenix care renaste din propria-i cenusa ...se inalta spre zari senine cu naivitate si curaj cantand tandru si duios....fara teama ca ar putea deveni Pasarea Spin.
Si viata merge mai departe...
DAR,
dupa ani si ani ,cand toate intr-un fel sau altul toate sunt aranjate la locul lor, cand simti ca nu mai poti merge inainte...te-ai intoarce inapoi doar de dragul amintirilor?
Comentarii
Trimiteți un comentariu