Bob de fericire

Pe cărări de dor, cu ochi plini de străluciri albastre alerg după fericirea de ieri ascunsă în primăveri uitate la porțile vânturilor. Din fiecare bob răsună un cântec ce-mi alină suspinul inimii și vindecă răni ce dor încă. Din fiecare bob străbat lumini aurii, ce se desfac în culorile fericirii iar apoi le arunc peste zilele ce vor veni.
De pe cărări de dor, cu ochi plini de străluciri albastre presar semințe de fericire pe cărările zilelor de mâine. Din fiecare bob presărat ascult cum curg râuri de fericire peste anii ce vor să vină.
Tac și ascult... magie și dor împletesc cărările zilelor de mâine... tac și aștept...