Un nimic printre poeţi

Nu vreau să
„strivesc corola de minuni a lumii“, 
cu gându-mi la un 
„Paradis în destrămare“, 
să beau un strop de dulce din 
„Izvorul nopţii“...

Când „Viscolul“ porneşte
şi-nhaţă dintre vise...
nu vreau să vină 
„Sburătorul“ 
să mă răpească-n noapte...

Nu vreau ca 
„Sara pe deal“
când amandoi ard de „Dorinţă“
să culeg din cer „Floare albastră“
şi să visez la simpla „Revedere“. 

Nu vreau ca tu, „Luceafărul“, 
să ştii a mea „Rugăciune“
şi-ntr-o „Noapte de decemvrie“, 
într-un acelaşi „Decor“
să-mi spui „Rondelul rozelor ce mor“...

„Din ceas dedus...“
îţi mai aduci aminte 
cum „În dulcele stil clasic“
ne pierdeam în romanţe... 

Sorbind cu disperare 
dintr-o „Emoţie de toamnă“, 
am uitat de „Psalmi“
şi „Glossă“...
Ah, tu, „Leoaică tânără, iubirea“...

În acelaşi „Paradis în destrămare“
îmi voi scrie simplul... „Testament“...
cu ... „Plumb“...
iar anii îl vor îmbrăca în 
„Flori de mucigai“....