Fiinţa paradoxală

Să-mi laşi doar o perlă să o ating
Cu degetele reci
Şi apoi cuprinsă de întrebări
Din şiragul tăcut,
Încorsetată în mirare,
Să devin limpede, cristalină,
Uitată şi adusă aminte de toţi.

Crezi că nu ştiu?...
Da, sunt o iraţională,
Poetic spus fiinţă hibernală,
Dar vreau să ştiu
Şi visul nu-mi dă pace
De-aceea tac.


Nu-ţi fie frică,
Nu îmi vorbeşti doar mie,
Deşi am spus: "eu sunt”, "nu stiu”,
Fotografiile nebune se privesc
Spre sine,
Când nu mai văd de ce m-ascund
Ori plâng, ori cred în nemurire.

Acum aş vrea să mă întind copilă
Cu tâmplele deschise adormind,
Iar mâine dimineaţă să îţi cânt
Vei fi nemuritor,
Hai vino!

Comentarii