De câtva timp încoace , au trecut prin viaţa mea , ca a oricui dealtfel , oameni şi întâmplări ... Întâmplările sunt făcute pentru a fi uitate ... Oamenii , însă nu , nu pot fi uitaţi ...
Am cunoscut şi nobleţea , şi frumosul şi desăvârşitul , aşa cum am întâlnit şi iluzia , meschinăria şi dulcea ipocrizie ( puneţi voi ghilimelele , unde consideraţi că este cazul ) ... Se spune că oamenii sub influenţa alcoolului şi copii spun adevărul ... În unele cazuri , cu excepţia de la regulă , aş prefera ( şi vă propun să vă gândiţi de două ori înainte de a judeca sau trage concluzii la ceea ce scriu ) consumatorii şi prietenii lui Bachus , pentru că pe copii oricum îi ador fără excepţii ... Ei , copii sunt * compromisul * pentru care ar trebui şi nu numai că ar trebui , dar MERITĂ să ne gândim de două ori ( aşa cum , din păcate , nu se mai întâmplă în ziua de azi ) înainte de a acţiona imatur ... Avem * idealuri insuficient de înalte * şi moralitate extrem de scăzută ... Sau deloc ... Suntem * chipeşi * nevoie mare la exterior , dar pe interior bate o inimă nu neapărat urâtă , cât urâţită de atitudini egoiste şi fără echivoc ... Am citit mult în ultima vreme ... Am navigat şi sincer dezgustul este singura sinteză a ceea ce am privit cu ochii sau sufletul ... Am şi zâmbit şi recunosc că-s * profund înduioşată * de oamenii care îşi caută explicaţiile vieţii pe internet , uitând că ceea ce au trăit ei înşişi le sunt lecţiile la care , din păcate sunt mult , mult prea neatenţi ... Intenţionat de neatenţi ... Lecţii care nu pun sub semnul întrebării sau a gândirii faptele noastre şi întâmplările ce se succed acestora ... E mai simplu să scotoceşti soluţii prin mintea altuia care nu întotdeauna exprimă frumosul sau binele , dar care are sfaturi de viaţă pentru oricine ... Soluţii maladive sau chiar diabolice ... Oameni pe care uneori , îi şi plătim , răsplătim sau le mulţumim pentru ideile lor egoist-bolnăvicioase ... Iubirea nu se naşte subit odată cu trecerea anilor ... Nu căutăm sugestiile altora despre fericire sau iubire , când fericirea şi iubirea are multiple definiţii , funcţie de caracterul , aşteptările , exigenţele , posibilităţile fiecărui individ ... Nu se nasc somităţi la colţ de internet pe baza unui cv sau a unei poze drăgălaşe , care să îi ateste responsabilitatea sau autenticitatea gândirii printr-un comment , două ... sau poate douăzeci şi două , în care regăsim doar refularea celor prea ocupaţi să gândească , dornici să se hrănească cu citate în care , chipurile se regăsesc şi renasc păsări Phoenix din ... Din ce vreţi voi ... Viaţa nu e trasă la indigo ... Fiecare are o altă percepţie asupra lucrurilor ... Extragem din context , fără să citim substratul sau esenţa mesajului ... Preferăm să ne transformăm răutatea într-o aparentă bunătate , când poate doar un necaz real şi/sau traumatizant ( deşi la capitolul minuni nu excelez ) ne-ar putea transforma atât de brusc ... Şi-n cazul în care nu ne-am născut cu această răutate bine înşurubată prin * educaţie * sau lipsa ei , dar pe care am întreţinut-o prin râvne hilare la temperaturi reci în inimi îngheţate ... Răutatea are rădăcini puternice şi bine implementate în traume pe care le ignorăm , aşa cum ignorăm şi identitatea ... Ne dorim să fim întregi , fără să ne întrebăm pe cine descompletăm atunci când ne dorim această subită integralitatea ... Şi mă întreb eu pe mine însămi , fără să aştept un eventual * nici un răspuns * perfect valabil pentru mine ... De ce ne mirăm când copii urinează pe cruci , când crucea o blasfemiem noi înşine ... Ne plângem , ne văităm că societatea o ia la vale ... Dar ... noi înşine îi mângâiem uşor umărul , cu * puritate * , * cu vorbe duioase şi angelice * , atât cât s-o împingem uşor şi discret fără ca mulţi alţii să ia seama la gestul nostru , spre valea văilor ... Nu-s ipocrită ... N-am fost niciodată ... Iar în ziua în care aş începe să deprind acest gust , aş prefera o eutanasiere , în locul unor aripi cu care n-aş ştii ce să fac ... Plutim în alter ego-uri , care ne gâdilă vanitatea mizând doar pe clipa noastră , fără să gândim că următoarea clipă e cea a copiilor noştri ... Şi da , recunosc , ei sunt singurele adevăruri trăite , împlinite , aşa cum noi înşine am fost adevărul altor generaţii ... Generaţii care nu şi-au prea lăsat capul în pământ cu faptele clipelor lor , sau nu şi-au aruncat privirea într-un monitor ca să le explice cineva ce înseamnă fericirea , cum se poate spulbera ea , ce înseamnă intuitivitate sau creativitate , ce denotă bunul simţ , ce implică decenţa , ce presupune omenia ... De-a lungul timpului am fost iubită ( probabil ) ... * Iubiri* la care nici nu caut explicaţii sau adevăruri deloc adevărate ... Nici nu-mi dau sau nu mi-am asumat vreo importanţă ... Dar ştiu că am respins dragostea ( o altfel de * dragoste * ) cât de tare am putut ... Pentru că iubind , aşa cum şi cât mă pricep sau m-am priceput eu vreodată , nu înseamnă că locul alteia e mai cald sau mai rece decât al meu ... Ceea ce aţi citit vreodată scris de mine nu expune relaţia sexuală ... Aceea o găsiţi în cu totul alte pagini ... Vulgarul sau dependenţa de sexualitate nu face obiectul gândurilor sau atenţiilor mele ... Nici a descrierilor pe care le fac ... Să ştii , să poţi să iubeşti fără să răneşti e cel mai greu sau aproape imposibil de realizat ... Nu totul se sfârşeşte în pat ... Poate că abia acolo începe adrenalina ... Acolo a început şi în alte vremuri ... Cu altcineva pe care ţi-l/ni-l doreai/doream la fel de mult , cândva ... Acum dorinţa s-a încheiat ... Prea mulţi ani * acelaşi fel de mâncare * ... Şi vreau să spun , din experienţa mea şi nu a altora , că am întâlnit oameni care nu aveau nimic , dar absolut nimic de reproşat celuilalt , decât plictisul ... Erau iubiţi dar ... Întrebarea mea este ... De ce lasă oamenii să intervină plictisul ?! Pentru că ei înşişi sunt deja plictisiţi ?! Şi nu vorbim de cazurile cu probleme evidente , care muşcă din liniştea sau armonia unei familii , a unui cuplu ... Cât de întregi ne dorim să fim ... dar ... nu deschidem puţin ochii , cu o altfel de privire pentru cel sau cea de alături ... Ce ne lipseşte ?! Apa de la robinet ?! Lentilele de contact , ochelarii de vedere ?! Nu ştiţi ?! Vă spun eu , simplu aşa cum mă ştiţi cei care mă ştiţi ... DRAGOSTEA ... Asta este deficitul pe care îl avem în bugetul anilor scurşi de-aiurea ... Vine o vreme ... Şi va veni ... În care proverbe ca * plata cu aceeaşi monedă * , * săpatul gropii * , * ce ţie nu-ţi place * , etc . îşi vor arăta colţii ... Trăim superficial , iubim superficial ... Credeţi în amintiri sau evocări superficiale ?! Păcat ... Clepsidra va fi nemiloasă ... Secretele în afară de petrecerile party , nu ascund nimic frumos ... nimic demn ... Eu ştiu că n-am în faţa copilului meu nici un secret ... Sunt doar un exemplu din ce ar trebui sau ce n-ar trebui să facă ... Şi ea va ştii cum să-şi amintească de mine , prin mine ... Nu cu ajutorul * bine * sau * neintenţionat * al altcuiva ... Armonia mea i-o las ei moştenire ... Armonia prin care eu simt şi gândesc de vreo 43 de ani ... A mea ... Cea exemplificată ... Neîmprumutată , nefardată , nenuanţată , neenunţată ... Să aveţi viaţa frumoasă ... Acea frumuseţe pe care numai ce ce iubesc necondiţionat şi irevocabil o deţin ... Pentru că VIAŢA NU E O TEORIE ...
Am cunoscut şi nobleţea , şi frumosul şi desăvârşitul , aşa cum am întâlnit şi iluzia , meschinăria şi dulcea ipocrizie ( puneţi voi ghilimelele , unde consideraţi că este cazul ) ... Se spune că oamenii sub influenţa alcoolului şi copii spun adevărul ... În unele cazuri , cu excepţia de la regulă , aş prefera ( şi vă propun să vă gândiţi de două ori înainte de a judeca sau trage concluzii la ceea ce scriu ) consumatorii şi prietenii lui Bachus , pentru că pe copii oricum îi ador fără excepţii ... Ei , copii sunt * compromisul * pentru care ar trebui şi nu numai că ar trebui , dar MERITĂ să ne gândim de două ori ( aşa cum , din păcate , nu se mai întâmplă în ziua de azi ) înainte de a acţiona imatur ... Avem * idealuri insuficient de înalte * şi moralitate extrem de scăzută ... Sau deloc ... Suntem * chipeşi * nevoie mare la exterior , dar pe interior bate o inimă nu neapărat urâtă , cât urâţită de atitudini egoiste şi fără echivoc ... Am citit mult în ultima vreme ... Am navigat şi sincer dezgustul este singura sinteză a ceea ce am privit cu ochii sau sufletul ... Am şi zâmbit şi recunosc că-s * profund înduioşată * de oamenii care îşi caută explicaţiile vieţii pe internet , uitând că ceea ce au trăit ei înşişi le sunt lecţiile la care , din păcate sunt mult , mult prea neatenţi ... Intenţionat de neatenţi ... Lecţii care nu pun sub semnul întrebării sau a gândirii faptele noastre şi întâmplările ce se succed acestora ... E mai simplu să scotoceşti soluţii prin mintea altuia care nu întotdeauna exprimă frumosul sau binele , dar care are sfaturi de viaţă pentru oricine ... Soluţii maladive sau chiar diabolice ... Oameni pe care uneori , îi şi plătim , răsplătim sau le mulţumim pentru ideile lor egoist-bolnăvicioase ... Iubirea nu se naşte subit odată cu trecerea anilor ... Nu căutăm sugestiile altora despre fericire sau iubire , când fericirea şi iubirea are multiple definiţii , funcţie de caracterul , aşteptările , exigenţele , posibilităţile fiecărui individ ... Nu se nasc somităţi la colţ de internet pe baza unui cv sau a unei poze drăgălaşe , care să îi ateste responsabilitatea sau autenticitatea gândirii printr-un comment , două ... sau poate douăzeci şi două , în care regăsim doar refularea celor prea ocupaţi să gândească , dornici să se hrănească cu citate în care , chipurile se regăsesc şi renasc păsări Phoenix din ... Din ce vreţi voi ... Viaţa nu e trasă la indigo ... Fiecare are o altă percepţie asupra lucrurilor ... Extragem din context , fără să citim substratul sau esenţa mesajului ... Preferăm să ne transformăm răutatea într-o aparentă bunătate , când poate doar un necaz real şi/sau traumatizant ( deşi la capitolul minuni nu excelez ) ne-ar putea transforma atât de brusc ... Şi-n cazul în care nu ne-am născut cu această răutate bine înşurubată prin * educaţie * sau lipsa ei , dar pe care am întreţinut-o prin râvne hilare la temperaturi reci în inimi îngheţate ... Răutatea are rădăcini puternice şi bine implementate în traume pe care le ignorăm , aşa cum ignorăm şi identitatea ... Ne dorim să fim întregi , fără să ne întrebăm pe cine descompletăm atunci când ne dorim această subită integralitatea ... Şi mă întreb eu pe mine însămi , fără să aştept un eventual * nici un răspuns * perfect valabil pentru mine ... De ce ne mirăm când copii urinează pe cruci , când crucea o blasfemiem noi înşine ... Ne plângem , ne văităm că societatea o ia la vale ... Dar ... noi înşine îi mângâiem uşor umărul , cu * puritate * , * cu vorbe duioase şi angelice * , atât cât s-o împingem uşor şi discret fără ca mulţi alţii să ia seama la gestul nostru , spre valea văilor ... Nu-s ipocrită ... N-am fost niciodată ... Iar în ziua în care aş începe să deprind acest gust , aş prefera o eutanasiere , în locul unor aripi cu care n-aş ştii ce să fac ... Plutim în alter ego-uri , care ne gâdilă vanitatea mizând doar pe clipa noastră , fără să gândim că următoarea clipă e cea a copiilor noştri ... Şi da , recunosc , ei sunt singurele adevăruri trăite , împlinite , aşa cum noi înşine am fost adevărul altor generaţii ... Generaţii care nu şi-au prea lăsat capul în pământ cu faptele clipelor lor , sau nu şi-au aruncat privirea într-un monitor ca să le explice cineva ce înseamnă fericirea , cum se poate spulbera ea , ce înseamnă intuitivitate sau creativitate , ce denotă bunul simţ , ce implică decenţa , ce presupune omenia ... De-a lungul timpului am fost iubită ( probabil ) ... * Iubiri* la care nici nu caut explicaţii sau adevăruri deloc adevărate ... Nici nu-mi dau sau nu mi-am asumat vreo importanţă ... Dar ştiu că am respins dragostea ( o altfel de * dragoste * ) cât de tare am putut ... Pentru că iubind , aşa cum şi cât mă pricep sau m-am priceput eu vreodată , nu înseamnă că locul alteia e mai cald sau mai rece decât al meu ... Ceea ce aţi citit vreodată scris de mine nu expune relaţia sexuală ... Aceea o găsiţi în cu totul alte pagini ... Vulgarul sau dependenţa de sexualitate nu face obiectul gândurilor sau atenţiilor mele ... Nici a descrierilor pe care le fac ... Să ştii , să poţi să iubeşti fără să răneşti e cel mai greu sau aproape imposibil de realizat ... Nu totul se sfârşeşte în pat ... Poate că abia acolo începe adrenalina ... Acolo a început şi în alte vremuri ... Cu altcineva pe care ţi-l/ni-l doreai/doream la fel de mult , cândva ... Acum dorinţa s-a încheiat ... Prea mulţi ani * acelaşi fel de mâncare * ... Şi vreau să spun , din experienţa mea şi nu a altora , că am întâlnit oameni care nu aveau nimic , dar absolut nimic de reproşat celuilalt , decât plictisul ... Erau iubiţi dar ... Întrebarea mea este ... De ce lasă oamenii să intervină plictisul ?! Pentru că ei înşişi sunt deja plictisiţi ?! Şi nu vorbim de cazurile cu probleme evidente , care muşcă din liniştea sau armonia unei familii , a unui cuplu ... Cât de întregi ne dorim să fim ... dar ... nu deschidem puţin ochii , cu o altfel de privire pentru cel sau cea de alături ... Ce ne lipseşte ?! Apa de la robinet ?! Lentilele de contact , ochelarii de vedere ?! Nu ştiţi ?! Vă spun eu , simplu aşa cum mă ştiţi cei care mă ştiţi ... DRAGOSTEA ... Asta este deficitul pe care îl avem în bugetul anilor scurşi de-aiurea ... Vine o vreme ... Şi va veni ... În care proverbe ca * plata cu aceeaşi monedă * , * săpatul gropii * , * ce ţie nu-ţi place * , etc . îşi vor arăta colţii ... Trăim superficial , iubim superficial ... Credeţi în amintiri sau evocări superficiale ?! Păcat ... Clepsidra va fi nemiloasă ... Secretele în afară de petrecerile party , nu ascund nimic frumos ... nimic demn ... Eu ştiu că n-am în faţa copilului meu nici un secret ... Sunt doar un exemplu din ce ar trebui sau ce n-ar trebui să facă ... Şi ea va ştii cum să-şi amintească de mine , prin mine ... Nu cu ajutorul * bine * sau * neintenţionat * al altcuiva ... Armonia mea i-o las ei moştenire ... Armonia prin care eu simt şi gândesc de vreo 43 de ani ... A mea ... Cea exemplificată ... Neîmprumutată , nefardată , nenuanţată , neenunţată ... Să aveţi viaţa frumoasă ... Acea frumuseţe pe care numai ce ce iubesc necondiţionat şi irevocabil o deţin ... Pentru că VIAŢA NU E O TEORIE ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu