Si daca n'ar mai fi durere, ce culoare ar avea luna, stelele?
Ce gand oare le'ar mai dona melancolia dulce ce dezmierda temerile tale?
Ce suflu racoritor ar purta pe aripi lacrimile amare de iubire?
Privind catre rasarit tresari cu gand pustiu.. Si vezi cum soarele se'nalta sur in cer, pentru a'ti lumina dragostea, dar nu, nu poate. Totul e priv de culoare, traiesti in alb si negru, si esti fericit. Zi de zi zaresti ochii iubitei si iti spui ca sunt plini de dragoste... Azi nu, azi sunt goi si lipsiti de orice urma de viata. De ce?
Te simteai prea fericit de la o vreme, iar emotiile au inceput sa'ti dispara din inima, facand loc monotoniei. E greu, nu? Sa iubesti aceleasi miscari si aceleasi momente, ca o reluare continua a unui vis de care la un moment dat, te saturi.
Soarele rasare zilnic, valurile marii canta neincetat aceiasi melodie relaxanta si totusi, devenita atat de monotona. Asfintitul are aceleasi culori mereu, stelele stralucesc pe bolta cereasca in noptile senine. Dar azi, nu, nu mai reusesti sa vezi nimic din acestea, pentru ca esti prea orbit de cotidian si de obisnuita fericire. Azi nu vezi ca privirea iubirii tale este intunecata si lipsita de suflare.
Dar cand din obisnuinta ii spui acelasi "Te iubesc" dintotdeauna, si nu primesti raspuns, iti ridici privirea pentru o secunda de etern si simti cum sufletul de teama iti plange... Simti o durere necunoscuta parca, si totusi, atat de familiara. Iar totul recapata culoare, ca intr'un vis.. Ea te priveste duios si ti se arunca cu pasiune in brate, sarutandu'te cu mai mult amor decat niciodata.
Invata ca sentimentul iubirii nu sta in loc niciodata, nu poti iubi constant, iar daca este adevarat sentimentul ce'l simti, nu poate decat sa creasca din ce in ce mai mult. Insa drumul pe care trebuie sa'l parcurgi are mereu prapastii si damburi de care trebuie sa treci cu grija si luare de seama, ca apoi sa nu predomine durerea, ci ceea ce simti in inima. Iar daca intr'o zi ti se intampla sa nu mai ai culoare, lasa'ti lacrima sa cada, sa te spele de orice patima si sa iti readuca raza privirii de dragoste in suflet.
Little Thoughts
Ce gand oare le'ar mai dona melancolia dulce ce dezmierda temerile tale?
Ce suflu racoritor ar purta pe aripi lacrimile amare de iubire?
Privind catre rasarit tresari cu gand pustiu.. Si vezi cum soarele se'nalta sur in cer, pentru a'ti lumina dragostea, dar nu, nu poate. Totul e priv de culoare, traiesti in alb si negru, si esti fericit. Zi de zi zaresti ochii iubitei si iti spui ca sunt plini de dragoste... Azi nu, azi sunt goi si lipsiti de orice urma de viata. De ce?
Te simteai prea fericit de la o vreme, iar emotiile au inceput sa'ti dispara din inima, facand loc monotoniei. E greu, nu? Sa iubesti aceleasi miscari si aceleasi momente, ca o reluare continua a unui vis de care la un moment dat, te saturi.
Dar cand din obisnuinta ii spui acelasi "Te iubesc" dintotdeauna, si nu primesti raspuns, iti ridici privirea pentru o secunda de etern si simti cum sufletul de teama iti plange... Simti o durere necunoscuta parca, si totusi, atat de familiara. Iar totul recapata culoare, ca intr'un vis.. Ea te priveste duios si ti se arunca cu pasiune in brate, sarutandu'te cu mai mult amor decat niciodata.
Invata ca sentimentul iubirii nu sta in loc niciodata, nu poti iubi constant, iar daca este adevarat sentimentul ce'l simti, nu poate decat sa creasca din ce in ce mai mult. Insa drumul pe care trebuie sa'l parcurgi are mereu prapastii si damburi de care trebuie sa treci cu grija si luare de seama, ca apoi sa nu predomine durerea, ci ceea ce simti in inima. Iar daca intr'o zi ti se intampla sa nu mai ai culoare, lasa'ti lacrima sa cada, sa te spele de orice patima si sa iti readuca raza privirii de dragoste in suflet.
Little Thoughts
Comentarii
Trimiteți un comentariu