Poem pentru un fir de praf...de stea

Nu ai voie sa stai in genunchi… decat atunci cand te rogi catre Dumnezeu!
Nu ai voie sa stai in genunchi nici chiar atunci cand ti se pare c-ai ajuns la marginea lumii! Stai drept, chiar daca ai sa ametesti o clipa… nu te vei duce in jos…vei zbura pentru ca ai aripi ce ti-au crescut cu fiecare ruga a mea.
Nu ai voie sa plangi ingropand o jumatate din tine… vei avea cosmarurile mele… si din lacrimile tale nu trebuie sa creasca rasarituri de la vest la est, din apus spre zori.
Ai voie sa plangi doar trei zile, atat se plange, pentru ca a treia zi se invie… se iarta…se iubeste…
Nu ai voie sa-ngheti…e soare… in inima mea e atata caldura si lumina in care te-mbrac…si daca tii neaparat sa-ti vezi lacrima inghetata cum se sparge in cioburi… fii doar trei zile om de zapada… a patra zi nu mai ai voie si nici n- ai sa poti …o sa fie iar primavara si iar soare…si iar vei avea mantie de senin si ochi inundati de lumina.
Nu ai voie sa nu vrei …esti o parte din mine…si stiu ca vei sta drept… nu vei mai plange… vei avea puterea sa zbori…sa razi... sa iubesti.

Comentarii