Groaza

Ochii, din mari si negrii, devenisera incetosati si plini de ura amestecata cu o umila durere. Gura ii devenise stramba, incercand sa schiteze un zambet fals, iar buzele lui, din trandafirii se schimbasera intr-un violet inchis, ca o vanataie. Nasul era mult prea mare pentru un chip obisnuit. Ceea ce mi-a atras imediat atentia a fost o dunga mare, ca o cicatrice de-a lungul fetei aspre ca scoarta unui copac. Crescuse si in inaltime.

Hainele incepusera sa se rupa si sa tasneasca in parti, nemaiputand sa-l acopere. Degetele lui reci care mai inainte imi atinsesera fata, erau acum transformate in gheare imense si ascutite care ar fi putut spinteca trupul unui om. Pielea i se acoperea din ce in ce mai mult cu un par castaniu, dar la fel de stralucitor. Era complet acoperit cu blana dupa catva minute. Nu puteam sa spun ce creatura statea atunci in fata mea. Nu mai era Kay al meu, care mai inainte imi marturisise dragostea lui, facandu-mi inima sa ramane nemiscata timp de cateva secunde. Nu mai era cel care ma sarutase, taindu-mi respiratia. In fata mea se afla acum un fel de experiment genetic esuat. Rezultatul era o...chestie..ciudata. Sau cel putin asta putea spune imaginatia mea in acel moment.

Ma privea cu furie, pozitia ii era aplecata in fata, iar mainile intinse in spre mine. Nu ma pricepeam eu prea mult la actiune, dar vazusem suficiente filme ca sa-mi dau seama ca aia era o pozitie clara de atac. Voia sa ma atace pe mine. Oare ar fi trebuit sa fiu panicata? Coerenta gandurilor, insemnatatea ideilor, toate piereau atunci. Nu mai eram in stare sa simt nimic. Durerea fizica pe care ar fi putut sa mi-o provoace ma inspaimanta cel mai putin. Eram imuna la ea. Cel mai mult ma uimea durerea vadita pe chipul lui. Ochii graiau totul. Nu voia sa  faca asta, dar instinctele lui erau prea puternice. Acea creatura il domina.