Esenţe

În viaţa fiecărui om, există momente care lasă în urmă ceva mai profund...Există momente care par a "cântări" cât mai mulţi ani, sau chiar o viaţă. Chiar şi după mult timp, după ce acele momente s-au scurs cu totul, încât poate nici măcar amintirea lor nu ne mai este clară, rămâne totuşi ceva mai profund legat de ele - ca un fel de "pecete", sau esenţă. Putem uita un moment aproape cu totul, putem uita figurile participanţilor, ziua, ora, îmbrăcămintea noastră, etc, dar niciodată nu vom uita esenţa lui.Ceea ce ne-a făcut să trăim, ceea ne-a rămas adânc imprimat, indiferent de numărul anilor...
Poate că această esenţă este chiar mesajul profund al divinităţii - ceea ce a vrut El ca noi să percepem în acel moment. Şi, paradoxal, dar după mai mult timp, înţelegem această esenţă mai bine! Totul se "organizează", se decantează, şi vedem atât de clar ceea ce altădată era învăluit de emoţii şi trăiri, şi ne apărea drept străin sau duşmănos...Vedem că, de fapt, toate momentele vieţii noastre au fost prilejuri de "examen", pentru a urca nişte trepte. Poate şi atunci le-am perceput astfel, dar nu am înţeles corect sensul examenului. Sau poate, şi acest sens se schimbă o dată cu noi, o dată cu creşterea noastră. Ceea ce, la momentul respectiv, am considerat "un răspuns bun", după ani de învăţături şi devenire, îl considerăm doar "un răspuns intermediar", sau chiar neavenit. Pentru că şi sensul "binelui" evoluează o dată cu devenirea noastră.

La început, suntem extrem de idealişti, şi acumulăm foarte multe învăţături dintr-o dată. Vrem să facem totul foarte bine, să nu greşim, şi în acest scop, urmăm foarte strict nişte reguli. Nu e un lucru rău, întrucât acesta este primul pas pe drumul spiritual. Mai târziu însă, după ce mai creştem, mai evoluăm, Divinitatea ne cere mai mult: ne cere să trecem dincolo de reguli, şi să găsim propriile noastre răspunsuri. "Nu litera legii, ci duhul ei". Este un test chiar mai greu decât primul: este chiar testul pe care l-au "picat" leviţii şi fariseii cunoscători ai Legii. Şi, ceea ce este mai cumplit, este faptul că poţi să îl pici, crezând că l-ai trecut! Doar o mare dorinţă de a afla adevărul, şi ceva smerenie, ne pot aduce puţin har, ca să înţelegem ce vrea El în acel moment.

Până la urmă, e posibil să existe mai multe esenţe suprapuse ale unui moment. La suprafaţă, la nivelul primului strat, am găsit răspunsul corect...poate, şi la al doilea. Însă esenţa cea mai profundă este: am respectat noi primele legi ale lui Hristos, din care derivă toate celelalte? Aceasta este temelia vieţii spirituale, alfa şi omega.

Astfel, poate că toate esenţele tuturor momentelor particulare, se reduc la o singură întrebare: "Am avut noi iubirea la bază?" E singurul lucru care contează...