Dureri si dureri...

 Nuta Istrate Gangan



Cineva mi-a spus ca am tendinta sa ma auto-ranesc.La inceput m-am infuriat un pic ,dar dupa aceea am realizat ca avea omul ceva dreptate.
Rana nu doare pana cand nu rasucesti putin cutitul in ea.Pana cand nu lasi pe altcineva sa-ti rasuceasca cutitul.
Cand cineva te raneste nu cred ca o face accidental:
"Nu asta am vrut sa spun,nici prin cap nu mi-a trecut ca te-a durut.Esti atat de sensibila."
Serios?Sensibila??
HAI NU SERIOS !

Cred ca foarte putine lucruri sunt intamplatoare in lumea asta

Rareori se intampla ca cineva sa te raneasca fara intentie.In mintea lui ,acolo intr-un coltisor,a stiut ca te raneste.Chiar daca nu a vrut ,a stiut...chiar daca nu a intentionat ,totusi ,garantat a stiut ca te raneste.
Ranim usor pe cei din jurul nostru.
 Intelegem un pic cat de mult am ranit pe cineva numai in momentul in care suntem platiti cu aceeasi moneda.
"Te inteleg.Stiu prin ce treci"
Toti folosim expresia asta.
Si totusi acesta este cel unul dintre cele mai mari neadevaruri.
"Nu ,nu stii...NU STII..."
Poate trecem prin aceeasi situatie, dar trairea nu e niciodata la fel pentru ca noi nu suntem la fel.Suntem diferiti.
Atat de diferiti.
De aceea poate,unii innebunim dupa o tragedie iar altii ne transformam in statui vii.
Ranindu-ne nu rezolvam nimic.Nici macar cand ranesti pe cel care te-a ranit.Satisfactia de moment este doar rampa de lansare a regretelor de mai tarziu.Atat de tarziu ca "Imi pare rau" devine doar o vorba-n vant.La fel ca si vorba in vant care te-a ranit.

Dar cat de mult ne ranim pe noi insine prin faptul ca permitem altora sa o faca?
Ai fi tentat sa crezi ca femeile sunt acelea care simt mai mult durerile sufletesti iar barbatii pe cele fizice,dar e invers,nu-i asa?
Ma gandesc ca trebuie sa fie un motiv pentru care femeia a fost desemnata sa treaca prin durerile nasterii.
Si ,daca nu ma crezi ,du-te odata la dentist si urmareste fetele barbatilor la auzul zgomotului scrasnit al polizorului dental:)
Mda...e cam invers:)
Cred ca sensibilitatea la durerea fizica a barbatilor este direct proportionala cu cea sufleteasca.Diferenta dintre ea si el ,la durere ,este ca ea isi marturiseste durerea.Ea umbla cu rana in piept nestingherita si ,daca e sa fie,se mai lasa ranita inca o data...iar si iar...fara precautie si fara trusa de prim-ajutor in dotare.
In schimb el isi ascunde ranile sub armura.N-am vazut ,n-am auzit."Cine EU ? "
Odata ranit ,un barbat evita situatiile din care s-ar putea sa iasa cu ostirea infranta si cu steagul alb in varf de bat.Macar pentru o vreme...pana cand uitarea se asterne intr-un fel sau altul.
De cate ori nu ai auzit un barbat jurand ca nu o sa se mai casatoreasca dupa un divort dureros?
De cate ori ai auzit o femeie spunand asta?
Suferim in acelasi fel.Ranile ne dor la fel.Si poate ,uneori ,durerea ta este mai profunda.
Doar ca eu am curajul  sa-ti spun ca ma doare...
Poate asa...o sa ma doara mai putin...

Dar TU ?

Comentarii