Fac o mică paranteză între postările personale, pentru a reda un text al lui Paulo Coelho care mie îmi ajunge la suflet - ca majoritatea scrierilor lui, dealtfel. Pentru că este iunie, pentru că am fost, sau (mai) suntem încă, copii...sau, ar mai trebui să fim...Şi pentru că, prin orice am fi trecut, şi oricât ne-ar fi schimbat viaţa, există lucruri care nu pot fi schimbate. Doar îngropate, dar schimbate, nu! Iată acest text, atât de potrivit pentru o zi eternă a copilului, de toate vârstele:
"Trebuie să îl ascultăm pe copilul care am fost cândva şi care încă există în noi. Copilul acesta înţelege momentele magice. Putem să-i înnăbuşim plânsul, dar glasul nu i-l putem reduce la tăcere.
Copilul acesta care am fost cândva continuă să fie prezent. Fericiţi fie copiii, căci a lor este împărăţia cerurilor!
Există multe feluri de a te sinucide. Cei care încearcă să ucidă trupul încalcă legea lui Dumnezeu. Cei care încearcă să ucidă sufletul încalcă şi ei legea lui Dumnezeu, chiar dacă crima lor sare mai puţin în ochii oamenilor.
Să dăm atenţie celor spuse de copilul pe care îl adăpostim în inimă. Să nu ne ruşinăm de el. Să nu-l lăsăm pradă fricii, deoarece copilul acesta e singur şi nu este aproape niciodată auzit.
Trebuie să-i îngăduim ca uneori să ne ţină el hăţurile existenţei. Copilul acesta ştie că fiecare zi e diferită de celelalte.
Să facem astfel încât el să se simtă din nou iubit. Trebuie să-l facem să se simtă bine - chiar dacă ar însemna să acţionăm altfel de cum suntem obişnuiţi, chiar dacă asta ar apărea ca o sminteală în ochii oamenilor.
Amintiţi-vă că înţelepciunea oamenilor este nebunie în faţa lui Dumnezeu. Dacă-i vom da ascultare copilului pe care-l purtăm în suflet, ochii noştri vor reîncepe să strălucească. Dacă nu vom pierde contactul cu acest copil, nu vom pierde contactul cu viaţa." (Paulo Coelho)
"Trebuie să îl ascultăm pe copilul care am fost cândva şi care încă există în noi. Copilul acesta înţelege momentele magice. Putem să-i înnăbuşim plânsul, dar glasul nu i-l putem reduce la tăcere.
Copilul acesta care am fost cândva continuă să fie prezent. Fericiţi fie copiii, căci a lor este împărăţia cerurilor!
Există multe feluri de a te sinucide. Cei care încearcă să ucidă trupul încalcă legea lui Dumnezeu. Cei care încearcă să ucidă sufletul încalcă şi ei legea lui Dumnezeu, chiar dacă crima lor sare mai puţin în ochii oamenilor.
Să dăm atenţie celor spuse de copilul pe care îl adăpostim în inimă. Să nu ne ruşinăm de el. Să nu-l lăsăm pradă fricii, deoarece copilul acesta e singur şi nu este aproape niciodată auzit.
Trebuie să-i îngăduim ca uneori să ne ţină el hăţurile existenţei. Copilul acesta ştie că fiecare zi e diferită de celelalte.
Să facem astfel încât el să se simtă din nou iubit. Trebuie să-l facem să se simtă bine - chiar dacă ar însemna să acţionăm altfel de cum suntem obişnuiţi, chiar dacă asta ar apărea ca o sminteală în ochii oamenilor.
Amintiţi-vă că înţelepciunea oamenilor este nebunie în faţa lui Dumnezeu. Dacă-i vom da ascultare copilului pe care-l purtăm în suflet, ochii noştri vor reîncepe să strălucească. Dacă nu vom pierde contactul cu acest copil, nu vom pierde contactul cu viaţa." (Paulo Coelho)
Comentarii
Trimiteți un comentariu