Frumoase flori ce vă deschideţi "inimile" larg spre noi!
Frumoase flori ce dăruiţi Pământului acesta gingăşie şi culoare!
Să revărsaţi pe cerul sufletelor noastre prospeţime şi căldură, voi înşivă să umpleţi minutul neiertător pentru ca secunda să fie trăită din plin! Atât de firave precum un vis ce se risipeşte în faţa luminoaselor zori!Parcă rupte din curcubeu revărsaţi pe Pământul acesta sfânt culoare!!!
Ce ar fi lumea fără voi?
Adu-mi Doamne sufletu-mi naiv înapoi să pot respira mireasma voastră, să mai pot trăi intens clipa ...Dar ce suflete mai pot vedea prin voi o întreaga lume? NOI? Atât de înecaţi în resemnare,tristeţe sau ură, de cufundaţi în fatalitatea prea multor întâmplări mici, mari ce ne transformă în roboţi ai vieţii?
Şi nebun să fii .....să nu-ţi doreşti să fii nebun.... în sufletu-ţi îngenuncheat,de-o minte de maimuţă?
Frumoase flori,cum puteţi ucide vanitatea, orgoliul, egoismul odios din noi?
Cum ne puteţi deschide porţi de suflet?
Cineva drag mie îmi spunea că viaţa o trăim cu adevărat numai dacă în drumul nostru întâlnim un OM BUN. Şi atunci nebun să fii să nu-ţi doreşti să fii nebun....de fericire!Dar nu uita, Om BUN că e doar o clipă efemeră,s-o păstrezi, să-i dai eternitate prin trăire. Pentru ca un bătrân tăcut,cu plete albe, hidos şi cocoşat numit DESTIN, ce stă la pândă să-ţi fure bucuria să râmână cu mâna întinsă ....precum regele Lear.
Cine poate spune că florile n-au suflet?
"Sunt seri ciudate când florile au suflet, Şi-n aerul fremătător pluteşte remuşcarea,
............................................
Şi-n serile acelea păşesc gingaş ca o femeie."
(poezia aparţine unui renumit poet englez)
Cine nu este capabil să primească în suflet frumuseţea unei flori deplânge scheletul unui copil mort .... pierdut de timp.Ochii-i plânşi cer să te vadă, mânuţele mici larg întinse spre o îmbrăţişare caldă primesc vidul de nepătruns, visele-i naive s-au prăvălit în eternitate, şi-n lipsa lor la ce ar mai visa FIINŢA?
De ce ar trăi cu-un suflet gol?Frumuseţea, gingaşia voastră mai pot reînvia bietul copil?
POATE DA, ....POATE NU.
DEOARECE, CA NIMENI ALTUL, NUMAI UN COPIL POATE IUBI O FLOARE.
Eu vă doresc înţelepciune şi putere să puteţi vedeaLUMINA, CULOAREA,GINGĂŞIA,SUFLETUL FLORILOR PĂMÂNTULUI ACESTA SFÂNT PE CARE L-A SĂRUTAT UNICUL DUMNEZEUL TRIMIS PE PĂMÂNT!!!!
Frumoase flori ce dăruiţi Pământului acesta gingăşie şi culoare!
Să revărsaţi pe cerul sufletelor noastre prospeţime şi căldură, voi înşivă să umpleţi minutul neiertător pentru ca secunda să fie trăită din plin! Atât de firave precum un vis ce se risipeşte în faţa luminoaselor zori!Parcă rupte din curcubeu revărsaţi pe Pământul acesta sfânt culoare!!!
Ce ar fi lumea fără voi?
Adu-mi Doamne sufletu-mi naiv înapoi să pot respira mireasma voastră, să mai pot trăi intens clipa ...Dar ce suflete mai pot vedea prin voi o întreaga lume? NOI? Atât de înecaţi în resemnare,tristeţe sau ură, de cufundaţi în fatalitatea prea multor întâmplări mici, mari ce ne transformă în roboţi ai vieţii?
Şi nebun să fii .....să nu-ţi doreşti să fii nebun.... în sufletu-ţi îngenuncheat,de-o minte de maimuţă?
Frumoase flori,cum puteţi ucide vanitatea, orgoliul, egoismul odios din noi?
Cum ne puteţi deschide porţi de suflet?
Cineva drag mie îmi spunea că viaţa o trăim cu adevărat numai dacă în drumul nostru întâlnim un OM BUN. Şi atunci nebun să fii să nu-ţi doreşti să fii nebun....de fericire!Dar nu uita, Om BUN că e doar o clipă efemeră,s-o păstrezi, să-i dai eternitate prin trăire. Pentru ca un bătrân tăcut,cu plete albe, hidos şi cocoşat numit DESTIN, ce stă la pândă să-ţi fure bucuria să râmână cu mâna întinsă ....precum regele Lear.
Cine poate spune că florile n-au suflet?
"Sunt seri ciudate când florile au suflet, Şi-n aerul fremătător pluteşte remuşcarea,
............................................
Şi-n serile acelea păşesc gingaş ca o femeie."
(poezia aparţine unui renumit poet englez)
Cine nu este capabil să primească în suflet frumuseţea unei flori deplânge scheletul unui copil mort .... pierdut de timp.Ochii-i plânşi cer să te vadă, mânuţele mici larg întinse spre o îmbrăţişare caldă primesc vidul de nepătruns, visele-i naive s-au prăvălit în eternitate, şi-n lipsa lor la ce ar mai visa FIINŢA?
De ce ar trăi cu-un suflet gol?Frumuseţea, gingaşia voastră mai pot reînvia bietul copil?
POATE DA, ....POATE NU.
DEOARECE, CA NIMENI ALTUL, NUMAI UN COPIL POATE IUBI O FLOARE.
Eu vă doresc înţelepciune şi putere să puteţi vedeaLUMINA, CULOAREA,GINGĂŞIA,SUFLETUL FLORILOR PĂMÂNTULUI ACESTA SFÂNT PE CARE L-A SĂRUTAT UNICUL DUMNEZEUL TRIMIS PE PĂMÂNT!!!!
Autor : Mara
articol inscris in concursul Mostenirea
Comentarii
Trimiteți un comentariu