Se spune...

Se spune ca de mult 

Era o fata pe acest pamant.

Intr-un castel traia

Si singura ea era.

Nici mama,nici tata n-avea,

Singura soarta isi traia.

Se mai spune ca-n alt castel frumos

Traia un rege rautacios.

Un chipes fiu avea

Dar de moarte il ura.

Nu prea stiu din ce motiv

Dar de-acas' la izgonit.

Ce sa mai faca,neavand

Prin lume,printul,a plecat cantand.

Prin multe locuri el ajunse

Dar nicaieri nu ii placuse

Si multe fete intalnise

Ca le ia de sotie le promise,

Dar apoi din loc pornea

Si de ele nu-si mai amintea.

Tot mergand si cautand

Aude o fata cantand.

Fata de care v-am zis era

Ce sigura-n castel traia.

La marginea unui rau era
Cantand,rufele isi spala.

Printul izgonit de-acas'

Spre fata facu un pas.

Ea imediat il auzi

Si uimita spre el privi.

El mana spre ea usor intinse

Si "nu te speria"ii zise.

"Caut un loc unde pot sta,

Crezi ca ma poti ajuta?"

"Nu stiu ce intentii ai...

Dar in seara asta...hai".

Dupa ce de spalat terminara,

Spre castel amandoi se indreptara.

Noaptea-ntreaga au vorbit,

Viata lor si-au povestit.

Se mai zice ca atunci cand povestea lui a aflat

Fata,pe print,sa ramana la castel l-a rugat.

Printul pe ganduri n-a mai stat

Si raspunsul pe loc i l-a dat.

"Prin cate locuri am hoinarit

Ca aici,nicaieri,nu m-am simtit.

Cred ca ne-a fost scris sa ne-ntalnim

Si fericiri noi sa traim"

Se mai spune ca s-au casatorit

Si multi ani fericiti au trait.

Multi copii ei au facut

Sa nu mai fie singuri pe pamant.

Aici povestea mea s-a-ncheiat

Si toate cele bune v-am urat..