Pentru cel ce va veni

în numele tuturor îngerilor, al florilor şi-al meu, de-acolo de unde te afli tu, ce vei veni, nu cu nădejdea de-a mă pierde, ci de-a ma inventa, te las să-mi ţii sufletul de toarte, să-l strigi pe nume, să-i culegi frunzele rămase şi să-ţi împodobeşti copacii pe care eu să-i văd de departe, te las să fii gelos pe mâinile mele înflorate şi să le-acoperi cu sărutări de zahăr candel...iar tu, lasă-mă să-ti ard ramurile aplecate spre mine când îţi voi face semn cu luna plină să intri în casa mea, să te tratez cu petale neştiutoare, să găsesc bucurii în urmele de pe nisip, să zugravesc o biserică din zâmbetele tale colorate de dimineaţă, să aburesc peste umerii tăi fără de vină...
 articol inscris in concursul Mostenirea!

Comentarii

  1. un articol excelent pentru concurs :d ! imi permiti ?.....te.am inscris deja ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. nu poti sa sari peste...mine? nu-mi plac concursurile...viata m-a inscris fara voia mea la atatea, ca m-am lasat invinsa inainte ca acestea sa inceapa...multumesc, esti un dulce!

    RăspundețiȘtergere
  3. nu poti sa sari peste...mine? nu-mi plac concursurile...viata m-a inscris fara voia mea la atatea, ca m-am lasat invinsa inainte ca acestea sa inceapa...multumesc, esti un dulce!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu