5 mai 2011

Emotii


Aleea spre scoala trecea prin fata bancutei lui. Am fost nevoita sa trec prin fata lui. M-a privit si pot sa jur ca imi auzea bataile inimii pulsand din ce in ce mai tare. Ma simteam inferioara din toate punctele de vedere. Eram ca un gandac in fata unei flori. Eu eram viermele iar el era fluturele rezultat in urma unei metamorfoze invizibile. Si totusi, dupa ce am trecut, ii simteam privirea strapunzandu-mi spatele ca niste sulite. In urmatoarea clipa era langa mine. Eram atat de uimita incat m-am impiedicat. M-a apucat de mana si m-a ajutat sa-mi tin echilibrul, cu care nu stateam prea bine. Privirea mea graia totul. Simteam cum mi se scurge dragostea din ochi ca un rau de apa. Era evident. Nu ma puteam ascunde.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Postare prezentată

BLOG POWER!

Asa cum am decis aseara, astazi este prima editie a concursului de blogging interactiv Blog Power, menit sa stimuleze creativitatea bloggeri...