ATÂT , ÎNCÂT

Aş vrea să mai trăiesc atât , încât ,
Să-ţi prind în palme , inima bătând ...
Un cord de cardiac , c-un puls fierbinte ,
Nerespectând convenţionalele cuvinte ...


Aş vrea să mai trăiesc atât , încât ,
Pe buze , roua buzelor să-ţi gust ...
Din regăsiri tardive , spre apusul vietii ,
În clopoţei cărunţi , pe fruntea dimineţii ...


Aş vrea să mai trăiesc atât , încât ,
Chiar de-am să tac , să mă iubeşti tăcând ,
Din slova renegărilor , pe-apus de vise ,
Să mai semnezi un pact , cu mângâieri nescrise ...


Aş vrea să mai trăiesc atât , încât ,
Să nu regret , c-ai regretat un gând ...
Din remuşcări , să nu ne facem rime ,
Cât inimile noastre simt ! Cum se cuvine ...



Aş vrea să mai trăiesc atât , încât ,
Doar în alintul ploilor să-ţi cad , vibrând ...
Să dor de-un dor , dar freamătul să-mi fie ,
Un tremur cald , pe-un suflet-poezie ...


Aş vrea să mai trăiesc atât , încât ,
Să-ţi simt în palme , viaţa trepidând ,
Să fiu branula pentru sensul tău de-a fi ,
Să poţi să-mi spui ... " Şi mâine e o zi ! " ...


Aş vrea să mai trăiesc atât , încât ,
Tumultul viu , la pieptul tău s-ascult ...
Să-mi culc obrazu-n aritmii de fâstâceală ,
Romanţa inimii , roşind , să-mi dea năvală !


Aş vrea să mai trăiesc atât , încât ,
Nici veşnicia , să nu-mi pară mult prea mult ...
Să nu poţi faptele , oftând , să le regreţi ,
Nici gândul vorbelor , şoptind , să-l cerţi ...


Aş vrea să mai trăiesc atât , încât ,
Într-o baladă , dragostea , să-ţi cânt ...
Să te-mpletesc , din doruri ce ne cheamă ,
Într-un fuior atipic , pe-un acord de iarnă !