Aşteaptă-mă-n ziua ... ce nu mai urmează !


Mă cheamă pământul , cu lacrimi de dor ,
Şi-mi calc neputinţa-n picioare ...
" Ţărână, ce-mi torci amintirea-n fuior ?!
Mai lasă-mi un timp ... chiar de doare ! "

Mă ţipă un vultur , prin văzduhul înalt ,
Îmi plânge privirea , mereu în albastru ,
Iar timpul îmi moare-ntr-un colţ de păcat ,
Şi sufletu-mi tânguie un cânt de sihastru !

Mă cerne-ntr-un bob de cleştar , înc-un val,
Nisipu-mi aşterne , doar zgură pe glezne ,
Iar pieptu-mi zvâcneşte , revărsând înc-un ral ,
Şi-mploră-n în van , cu speranţe celeste !

Mă cheam-un ecou , printr-un gest refuzat ...
Pe piept , să-mi aşezi o maramă de stele,
M-or plânge , pe-ascuns, doi nori pe-nserat ,
Că-n zori n-am să vin  la cules curcubee ... !

Strecoară-mi şi-un zâmbet de cer , în infern,
Mi-l pune discret , între palmele-nchise ,
Când bezna se-aşterne-n cutia de lemn ...
Să-l am felinar , pentru vise ucise ...

Deplânge-mi uitarea , peste-un rupt calendar ,
Căinţa-n netimp , prin tăceri şi dureri , torturează ,
Să-mi dai o culoare ... c-un negru de var ,
Şi-aşteaptă-mă-n ziua ... ce nu mai urmează !

Fotografia mea

Comentarii

Trimiteți un comentariu