Guvernanţi, umflaţi-vă!


eu sunt trează, pentru că simt în mine şi-n jur frământări inutile, paralele cu normalitatea...sunt vie, pentru că asist la un parastas batjocoritor şi interminabil al desprinderii însufleţitelor bucurii omeneşti de simbolurile fiinţei noastre...
imprevizibilul demonstrativ e de nestăvilit, genunchii umani se-apropie de pământ căutând voinţa în ţărână, ochii ne-au devenit atotcuprinzători ai întunericului şi spaimei, iar urechile ne-au devenit din ce în ce mai sensibile la greutăţile nemeritate...
nicio închinare şi nicio furie nu-i tulbură pe cei ce ne sacrifică pentru fanteziile inconştienţei lor.
vom mai fi noi înşine?
ne vom mai recunoaşte între noi?
nu ne chinuie deja ecourile noastre?
să ni se schimbe numele!...
guvernanţi, dilataţi-vă peste toate sufletele, aşa ele nu vor mai exista, iar voi veţi rămâne nemişcaţi, ca tronul din Cer!

Comentarii

  1. undeva,cand inca nu va fi prea tarziu, toata suferinta asta se va fi terminat ! stii cum se spune ''ulciorul nu merge de prea multe ori la apa'' ..numai ca la ''ei'' a tot mers de vreo 15-20 de ani ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai bine sa se desumfle pâna dispar!

    RăspundețiȘtergere
  3. @Liviu: suferinta se va termina la capatul drumului "melcului mortii"...altfel nu, au purtat-o pe umerii lor si inaintasii nostri. o vor purta si urmasii nostri...

    RăspundețiȘtergere
  4. @Dan: nu se vor desumfla niciodata, nu vor disparea niciodata. noi, da.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Liviu: suferinta se va termina la capatul drumului "melcului mortii"...altfel nu, au purtat-o pe umerii lor si inaintasii nostri. o vor purta si urmasii nostri...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu