Ce se întâmplă ... ?!

Oamenii te iubesc , * te citesc * , atâta vreme cât visezi şi îţi descrii visele ... În ziua în care accepţi că ele nu sunt toate frumoase sau realizabile şi încerci să nu te mai îmbeţi cu apă rece ( atât cât li se poate întâmpla asta unor visători fără leac , ci doar cu un pic de minte , în unele cazuri ) se-aşterne tăcerea ... Şi cauţi să te refaci şi ai puterea să poţi pluti din nou în vise ... Ce se întâmplă atunci când nu-ţi doreşti alte vise , ci doar acela în care încă sălăşluieşti ?! Nimic bun ... Suferi în tăcere ... aşa cum şi iubeşti ... De ce sunt răniţi  cei ce iubesc curat şi necondiţionat ?! De ce unii dintre noi aleg un alt drum , spunând atât de lesne * Nu ştiu dacă ceea ce aleg este bine , dar asta e , am să văd mai târziu * ?! ... * Asta e * ... e confortul sau resemnarea pentru responsabilitatea a ceea  ce facem sau lăsăm în urmă , ca şi când nu ne-ar păsa de ceilalţi ... sau minţindu-ne că nimic frumos nu ar fi existat ?! Complicată fiinţă e omul ... sau poate doar caracterul ne este factorul care ne diferenţiază prin seninătate sau frământare , prin lumină sau negură , prin diferenţe de la  cer şi pământ ... punând între noi stavile de necomunicare , nepăsare sau totală detaşare ... Cine-a tot greşit , greşeşte-n continuare oare ?!

Iolanda S.@03.04.2011