Apropiere


Statea pe iarba moale si verde ca smaraldul. Il astepta, dar se simtea prinsa ca intr-unul din acele cosmaruri ingrozitoare in care trebuie sa alergi, sa alergi, pana iti plesnesc plamanii, dar nu-si putea face corpul sa se miste mai repede. Cu o forta neinduratoare si nepasatoare se invarteau ireversibil spre sfarsitul tuturor lucrurilor. Dar acela nu era doar un vis si, spre deosebire de cosmar, nu alerga sa isi salveze lui viata; gonea sa salveze ceva infinit mai pretios. Astazi, propria viata insemna putin pentru el. Intr-un final a aparut, ca o lumina argintie in apusul soarelui ce presarase straluciri aurii in usoarele valuri ale lacului. Si acolo se afla putina magie. Rasaritul, apusul, ploaia, orice minune a naturii era magie in momentul acela. Numai constiinta lui nu putea fi vrajita. Inima si gandul se supuneau altor forte.
O cuprinse un simtamant prea feroce ca sa-l poate indeparta.

Comentarii