Iarna vesnica depusa in sufletele victimelor e grea. Urmele diavolului se observa pe zapada alba. Sunt unse cu sangele disperarii. Deasupra zboara in cor ciori negre ca smoala. Simfonia infricosatoare a vantului atinge si sperie urechile unei noi victime.
Daca va inceta vreodata sa se hraneasca cu suflul unei vieti omenesti va muri negresit. Dar sta pe pamant pentru a o cauta pe ea. Pentru a se agata ca o musca in parul ei fin, pentru a deveni sclavul ei. Singura fiinta pe care nu o poate ucide.
Asculta mai multe audio diverse
Comentarii
Trimiteți un comentariu