19 dec. 2010

Povesti de Craciun (NOPTI MAGICE)

Articol inscris in concursul NOPTI MAGICE IN MIEZ DE IARNA


Povesti de Craciun





1. Fetita si catelul
Vantul alerga cu voiciune printre crengile copacilor incarcati de zapada ce arunca in jur reflexii argintii datorita becurilor instale pe aleile parcului… “peisaj asa cum scria in cartile de basme” isi spuse fetita tragand dupa ea sacul greu de rafie incarcat pana la refuz cu bucati de lemn si cartoane pe care reusese sa le adune toata ziua din intreg orasul…”off, e greu dar tata va fi bucuros ca vom avea cu ce ne incalzi in noaptea asta “ isi spuse ea vesela si opintindu`se mai facu cativa pasi dupa care se opri stergandu`si cu maneca hainutei ponosite firicelul ce ii curgea din nas… “sper sa nu racesc atat de rau incat sa nu pot sa`mi ajut tatal”…
“Vai cat de frig este, oare de ce in zbenguiala mea prin zapada nu am fost atent la mama si la fratii mei, acum sunt nevoit sa ratacesc prin imensitatea asta alba singur… cat de bine mi`ar fi facut caldura trupului mamei” gandi catalusul alb in timp ce cu labuta isi dadea jos un firicel de zapada de pe urechea neagra… “nimeni nu e perfect, gandi el doct, trebuia sa am si eu putin negru, daca as fi fost alb imaculat as fi fost confundat cu zapada si totusi in ciuda urechii mele negre mama imi spunea Fulg de Nea, e oara din cauza culorii mele sau mai degraba datorita faptului ca alerg cat e ziua de lunga dupa fulgii de zapada incercand sa`i prind cu limba?”…
“Hmmm… asta nu e o adresa, e un parc, de ce trebuie sa ajung intr`un parc, intr`un parc nu gasesc horn pe care sa ma strecor si nici macar acoperisul pe care sa aterizeze sania mea trasa de reni” isi spuse Mosul scarpindu`se in barba…. Se dadu jos din sanie, facu cativa pasi apoi chipul i se lumina… “Desigur, desigur, anul acesta este unul din acei ani cand trebuie sa aduc in dar unui suflet… un alt suflet…” …zambi satisfacut si isi spuse ca intarzierea pe care o va avea in acest Ajun va merita….
Vantul se intetise si abia isi mai vedea mana daca o intindea in fata… “trebuie sa`mi gasesc un adapost, si asta urgent daca nu vreau sa mor aici inghetata “ gandi ea cu maturitate si isi aminti ca in urma cu cateva zile trecuse pe langa un pod…”da, trebuie sa ajung acolo, acolo voi fi la adapost de furtuna ce s`a iscat”… isi aduna puterile si trase dupa ea sacul cel greu chiar daca stia ca o ingreuneaza nici nu`si imagina sa`l lase gandindu`se cu cata truda a adunat fiecare bucatica de lemn si carton, materiale care o sa le dea putina caldura in noaptea asta in camaruta pe care o ocupa impreuna cu tatal ei bolnav si cu fratiorii cei mici… “e datoria mea sa am grija de ei” gandi fetita ce abia implinise 11 ani.
“Mama imi spunea mereu: Ai grija Fulg de Nea, nu te indeparta de mine si daca se va intampla vreodata sa te ratacesti, cauta`ti adapost sub podul din parc, acolo vei fi bine, acolo te voi cauta…atunci acolo voi merge!”… prin imensa perdea alba se vedea din cand in cand rasarind din troienii de zapada un punct negru…
“E atat de frig chiar si aici sub pod, de`as avea un chibrit sa aprind cateva din cartoane sa`mi incalzesc putin mainile” isi spuse ea…tresari… ceva cald si umed ii atinse mana… un fior o cuprinse dar se liniste repede cand in semiobscuritatea de sub pod zari ochii veseli ai catelusului…”Si tu te ascunzi de urgia de afara, asa`i? esti ca un fulg de nea” ii spuse fetita catelusului…”hmmmm…oare de unde`mi stie numele?”…
Pasii greoi sub care zapada scartaia se auzeau din ce in ce mai aproape, stranse catelul in brate si astepta infrigurata sa vada ce se intampla…”Asta iti lipsea?” auzi o voce calda si un amnar scaparat aprinse cateva cartoane cazute din sacul ei… auzise povesti despre el, credea cu putere in el insa… nu putea crede ca Mosul din poveste chiar se afla acolo langa ea…
Caldura degajata de flacarile ce dansau parca nepasandu`le de viscolul de afara ii incalzi mainele si sufletul, cateva lacrimi ii scapara pe obraz…”de ce plangi fatuca? Darurile pe care le`ai cerut, ti le`am adus… ai vrut un suflet cald si sincer langa tine si iata ca il strangi in brate ii spuse aratand spre Fulg de Nea…ai mai vrut ca tatal tau sa se faca bine, si asta se va intampla in aceasta noapte… si ai mai vrut drept dar, sa il intalnesti pe Mos Craciun…iata`ma!... iar tu, spuse incruntandu`se catre catel, tu vei primi osul cel mare pe care l`ai cerut chiar daca ai fost rau si te`ai pierdut de mama ta!”
Zori zilei luminara cerul iar vantul facu loc soarelui ce imprastia cu darnicie putin din caldura sa atat de mult dorita… in intinderea imensa a parcului un om ce pana cu o zi inainte nu se putuse ridica din pat din pricina bolii ce il macina de ani de zile, intreba trecatorii : “fiti amabili, n`ati vazut cumva o fetita tarand dupa ea un sac mare de rafie?” …oamenii se indepartau neputandu`i da un raspuns… zari pe una din alei o catea urmata de 3 pui ce parea ca se afla si ea in cautari…
Nici trecatorii, nici omul si nici cateaua nu aveau cunostinta despre faptul ca o fetita fara nume fusese gasita inghetata sub podul din parc alaturi de un catel si un sac plin de cartoane si surcele…”doua vieti ce ar fi fost salvate de un banal… bat de chibrit” comentase laconic medicul ce constatase decesul…

AUTOR   

BLOGU` UNUI OM






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Postare prezentată

BLOG POWER!

Asa cum am decis aseara, astazi este prima editie a concursului de blogging interactiv Blog Power, menit sa stimuleze creativitatea bloggeri...